Marţi, 10 decembrie 2013, orele 11,00, la Casa Titulescu, Şos. Kiseleff nr. 47, va avea loc lansarea lucrării Titulescu. După 50 de ani din nou Acasă, Fundaţia Europeană Titulescu, Sebeş, 2013, 573 p. + 98 ilustraţii.
La capătul unor ani de cercetări în ţară şi străinătate, istoricul George G. Potra, autorul acestei lucrări, reconstituie dosarul tragediei marelui om politic şi diplomat român.
Nicolae Titulescu a murit de două ori.
Prima dată la 29 august 1936.
Atunci când, nedrept, duşmanii din ţară şi străinătate l-au scos pentru totdeauna din viaţa politică activă.
A doua oară la 17 martie 1941.
Atunci când, prematur, a cedat suferinţei fizice şi morale.
Proscris, Titulescu a fost obligat să ia calea exilului.
Timp de 1.660 zile, Titulescu a parcurs însingurat drumul Golgotei, care l-a dus implacabil spre Ţara Drepţilor. A rămas însă devotat fără rezerve Ţării. Înfrângând boala, ostilitatea, izolarea politică şi fizică, a pus în slujba Neamului şi a Lumii epocii sale un univers de Idei şi Acţiune. A încercat şi a reuşit să depăşească limitele posibilului.
Faţă de ascensiunea forţelor revanşarde şi de accentuarea pretenţiilor privind modificarea geografiei politice a continentului, Titulescu a chemat la un efort de stimulare a proceselor de solidarizare şi coagulare a tuturor forţelor progresiste şi democratice împotriva dictaturilor şi dictatorilor.
Lucid şi curajos, Titulescu a respins toate dictaturile, afirmând că nu există deosebiri de fond între acestea, că în esenţă dictaturile sunt identice, că nazism=fascism=comunism.
A somat democraţiile europene să abandoneze definitiv lumea himerelor şi a compromisurilor, conciliatorismul cu regimurile totalitare, cu promotorii revizionismului şi revanşismului.
A avut din nefericire destinul Casandrei.
Celor care-l acuză, nedrept, de prăbuşirea României şi dezagregarea sistemului de securitate europeană li se opun realitatea şi logica faptelor istorice.
Titulescu a trăit întreaga tragedie a sfârtecării României – la Est prin pierderea Basarabiei şi a Bucovinei, la Nord-Vest prin pierderea unei mari părţi a Transilvaniei, la Sud prin pierderea părţii de sud a Dobrogei („Cadrilaterul“).
Centru elogiaza pe merit un popor pe care marile puteri europene l-au dorit sters dupa harta Europei.
Omite insa un lucru esential, toate tarile din grupul tarilor de la Vishegrad,s-au dezvoltat armonios in economia de piata europeana,constituind cu adevarat centru de putere economica al tarilor din est.
Ideologia Biedermeier /Despre Obeliscul Karolina din Cluj scriu în ziarul RL istoricii români ANCUŢA LĂCRIMIOARA CHIŞ şi UCU BODICEANU, http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/obeliscul-karolina-monumentul-care-a-falimentat-un-magistrat-319799.html “stilul Biedermeier” despre care se face vorbire în articol este asociat cu Ideologia Biedermeier. Vedeţi în acest sens cartea profesorului Virgil Nemoianu cu titlul „Îmblânzirea Romantismului : Literatura europeană în Epoca Biedermeier”. Între Ardeal şi Vechiul Regat, legătura de unire organică se face printr-o reţea de ideologii înrudite. Dar, văd acum, există o despărţire imensă între România liberă fondată de August Treboniu Laurian (la rândul său influenţat de Ideologul primar din Oltenia Petrache Poenaru), şi România liberă influenţată de belakunistul Fóris István, secretarul general PCdR, adică Partidul Comunist din România dirijat de la Moscova.
BLOGIDEOLOGIC- cu tot respectul dar nu inteleg cum poti compara agricultura Poloniei cu a noastra.Pai incepind de la cartofi , cereale si terminind cu legume,vaci,capre ,oi,vitei(nu boi) astia ne bat de ne suna apa-n cap.Chiar as dori sa-mi explici care tara este mai saraca.
@ Silvia
Eu spuneam : +Dacă vorbeşti româneşte la Chişinău, ţi se răspunde : ”Ia ătot bâceskii iazîk sovsem ne znaiu, i znati ne hociu!” – “Nu cunosc această limbă a boilor, nici nu vreau s-o învăţ!” (mărturie din anul 2011).+ Nu ştiam că afirmaţia acesta dispreţuitoare, anti- românească, şi extrem de agresivă, îi aparţine la origine poetului rus Puşkin. Este agresivitatea Călăreţului de aramă cântat de Puşkin. Este credinţa muscalilor că şi-au însuşit dreptul la sintagma-sigiliu Nova Roma de la 381 AD (simbolul cel mai puternic din Isaakievkii Sobor apărat de Călăreţul de aramă la Sankt Petersburg).
Cu ocazia vizititei premierului chinez nu mai stiu pe unde a aparaut o caricatura „domle ce mobiltate are guvernu! Iti dai seama cat trebuie sa te apleci ca sa pupi in fund in pekinez?”
Pesemne ca mostenirea lu Merlin l-a ajutat pe David Cameron aflat in Anglia sa execute aceiasi pupatura pekinezului aflat la Beijing si gata sa ii faca pekinezului ce i-ar face Matrzoul micului Licurici daca engelzoii le-ar avea mai putin cu morala sexuala!!!
Blogi
am asa o imprsie ca de fpta Luceafarul (poezia) are mai multe surse.. Plecand de la vechile mituri elene (ctazielile lu Zevs cu nspre muieri plus celelate cotazieli zeiseti cu muristori) , povesti populare, imagistica medievala (antizeza iubire celesta vs iubire terestra a fost ilustrata in destule tablouri ale sfaristului renasterii si inceputu barocului ) poa ceva proasptete (atunci ) traduceri a le unor tabele regale din Orient (am cucerit cetatea. Am ucis tot. Am inlatat o piramida de capete) , si un „dest” de cretinsim (in vechile mituri in cazurl amorului cu un zeu se parlea muritoarea. La Emisnescu se parleste zeietatea) . Si a da imagistrica medievala – cam ninemi nu observa ca Lucreafarul nu este stea (s-or naste alte stele) ci cvasisubstantial cu Creatorul (ca poate primi cuvantul cel dintai). Oricum se stie ca Emisnescu a citit mult si frenetic .. da nu se prea stie ce. Si cam nimneri nu se intreaba ce a vazut el pe la Berlin sau Viena (ma refer la tablouri) A si cam epoca aia a studiilor sale mediul universitar era „aguduit” de decopaeriea oraselor asiro=babilonieie si nu mai trein insa s-ar fi puti sa fie la Berlin in moemntul primelor traduceri a unor texte asiro-babiloniene.
Asa ca te rog lasa-ma cu speculatiile lu’ Badilita
Marian Nicolae,reiau mai jos mesajul scris de tine.
…………………………………………………………………………………………………………..
”@ ZeV decembrie 8, 2013 la 7:53 pm
Cu voia domnului profesor, caruia doresc sa-i multumesc, ZeV am sa va confirm ca am primit mesajul…loud and clear………
Daca pe vremea lui Nenea Iancu partidele politice se ciomageau…la propriu, pe vremea noastra se practica santajul, amenintarea, imbrancirea sotiei si de ce nu….distrugerea masinii oponentului……
ZeV, , totusi trebuie sa recunosc ca distrugerea este minora, doar prin ruperea spoilerului fata al masinii de colectie de culoare rosie care imi apartine.
Apreciez faptul ca distrugerea nu a fost mai mare si mai ales ca nu v-ati lovit si de cealalta masina mai noua care-mi apartine de asemenea. .
Un alt lucru pe care doresc sa-l subliniez este faptul ca am instalat camere video pentru a putea inregistra si prezenta dovada video catre organele in drept impreuna cu dosarul cuprinzand plangerea penala, dosar pe care-l voi instrumenta personal, in cazul in care mai patesc o problema de acest gen.
Nestimabile domn mi se pare strigator la cer daca ati ajuns sa procedati in acest fel, sau poate ca disperarea este mare”………..
Intre incapacitatea inepta a unor domni care se doresc scolasti si incearca sa slefuiasca o moneda veche , dl. Gavrila de exemplu care se metamorfozeaza proteic sau nu din larva in fluture si apare meteoric ca sa-i dea in cap lui Vsile , si nu sa defineasca o idee si proful Filipas, care emite idei sau bizanterii eu prefer proful si nu coconul!
Aparent dogmatic Blogi te inunda cu informatii care te imbraca nu vestimentar asa cum ar intelege un gavrila ci informatic declansind dezbateri.
De multe ori informatiile in afara subiectului propus de gazda , out of topic cum m-ar corecta Gavrila sunt totusi o provocare.
Citesc intro postare a lui Blogi , o fraza care m-a contrariat citez împărţirea Poloniei în secolul XVIII, am putut constata că nici măcar un singur istoriograf polonez nu îl blamează pe Voltaire pentru împărţirea Poloniei de la 1772. Totuşi, “C’est la faute à Voltaire” !
Acum trecind ,spre deliciul unui gavrila, la limbajul licentios as indrazni sa-l intreb pe proful Filipas , ce legatura are sula cu prefectura?
Parca Voltaire l-a parasit pe Frederic cu mult inaintea evenimentului de la 1772 , eveniment care ar fi mai apropriat prin influenta si modificari pe harta Europei de faimoasa pace de la Kuciuk Kainargi .
In mod contrar preluind informatia ca atare ajung sa cred ca marele Voltaire a fost ori pro-prusac or rusofon , daca ne gandim la cine a profitat de prima impartire a Poloniei.
Sadicu,
Intradevar grossier precum nickul , ii spune unui coleg „Nestimabile domn mi se pare strigator la cer daca ati ajuns sa procedati in acest fel, sau poate ca disperarea este mare”………..
Pai vorba unei emisiuni TV …rusinica domnule pupincufurist basist ,nestimabil este mai mult decit cel mai potrivit termen prin care cel putin 1/2 din populatia acestei tari ar trebui sa-l foloseasca atunci cind aduce vorba de indivizi de teapa dumneavoastra, nestimabil este deja un renume pe care fiecare dintre dumneavoastra ,daca ar exista o justitie suprema , v-ar fi obligat sa-l purtati ca brand in locul supraevoluatei frunze a supralicitatei doamne Udrea.
Si apropo de disperare as dori sa-l intreb pe grossierul pupinbasist care disperare nestimabilule, s-au taiat pensiile , s-au taiat salariile s-au sistat medicamentele compensate?
Este intradevar o situatie nu prea fericita pentru romanii din tara dar si de afara dar intr-un fel sau altul chiar daca situatie este pe undeva pepetua ca un blestem al nostru , nu cumva doriti sa cadeti cu picioarele pe pamant si sa recunoasteti ca o mare foarte mare vina ii apartine acestui esec politic si economic Traian Basescu , inalt functionar de stat inca din 1990, care a reusit doar pe plan personal sa-si rotujeasca averile?
Premisa eronată a imberbului pan Adam Burakowaski / Anume că românul are prin definiţie statutul de “sclav” mental http://www.romanialibera.ro/cultura/carte/de-ce-nu-trebuie-regretat-ceausescu-226498.html . Iată că a fost nevoie să vină Adam Burakowaski ca să-l elibereze pe “bietul rumân” din această condiţie! În realitate, spune bietul român, pan Adam Burakowaski are statutul de “sclav” mental. Şi noi, şi polonezii, am suferit de pe urma Rusiei. Aşa cum arată istoricul britanic Simon Sebag Montefiore, sursa ideologică a răului făcut de Rusia se află în secolul XVIII. Tratatul de împărţire a Poloniei de la anul 1772 şi tratatul de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, prin care Rusia a căpătat dreptul să pună talpa asupra noastră, sunt strâns legate. Pe când o conferinţă internaţională comună a istoriografilor şi ideologilor anti-comunişti români şi polonezi despre prima împărţire a Poloniei de la 1772 şi tratatul de la Kuciuc Kainargi din anul 1774 ? Lucrurile acestea “vechi” chiar merită a fi discutate, ele au relevanţă şi acum. Tocmai “duratele lungi” despre care vorbeau Miron Costin şi Fernand Braudel caracterizează istoria din acest spaţiu.
Tratatele din 1772 şi 1774 / Ar fi deosebit de importantă pentru istoricii şi diplomaţii din Polonia şi România http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/bogdan-aurescu-decorat-de-presedintele-poloniei-235571.html o discuţie asupra tratatelor din 1772 şi 1774. Cele două tratate sunt intim legate. În Memoriile sale despre cel de al doilea război mondial, fostul prim-ministru britanic Winston Churchill le aminteşte doar vag. Să spunem despre ce este vorba. Tratatul din anul 1772 a fost primul tratat de împărţire a Poloniei. Iar tratatul din 1774 este tratatul de la Kuciuc Kainargi care suspenda temporar Capitulaţiunea din 1740 de la Constantinopol. Girată atunci şi de Franţa, cea mai mare putere a lumii la acel moment. Pe vremea când cancelarul Franţei era cardinalul de Fleury, cunoscut orientalist, principatului moldovenesc i se recunoştea şi garanta frontiera răsăriteană pe Bugul pontic. În cel de al doilea război mondial, chiar Winston Churchill mărturiseşte aceasta, într-o fază critică pentru Aliaţi, României condusă de Ion Antonescu i se face promisiunea de revalidare a frontierei răsăritene pe Bug. Nu-i lucru puţin ! La 23 august 1944, britanicii îl păcăleau pe omul politic român Iuliu Maniu, cum că Aliaţii occidentali vor adopta şi pentru noua Românie democratică o asemenea atitudine. N-a fost să fie aşa. Iuliu Maniu şi Corneliu Coposu au fost trădaţi atunci de „perfidul Albion”. Toate lucrurile acestea din secolul XVIII, cu prelungi reverberaţii ce nu s-au stins nici acum, trebuiesc analizate şi reamintite.
Originile puterii Rusiei / Când alegea titlul ” Arhipelagul Gulag “, joc al conotaţiilor cuvântului rusesc “ostrov”, Alexandru Soljenitzyn sublinia că în Uniunea Sovietică teroarea statală absolută se manifesta printr-o modulaţie a intensităţii având caracter insular. Invers, acolo în Rusia, însăşi modulaţia civilizaţiei posedă caracter insular ! Rusia ce urmează lui Petru cel Mare e comparabilă felului cum era structurată lumea civilizaţiei greceşti până la Alexandru cel Mare. În antichitatea elină, civilizaţia “de vârf ” era prezentă numai în câteva oraşe, polis-uri, insule aflate într-o mare de barbarie. În acelaşi fel trebuie să vedem şi Rusia ultimelor trei secole : câteva oraşe de civilizaţie, iar în unele oraşe poate câteva cartiere, dar ele contau enorm, şi marcau diferenţa infinită faţă de “varvarstvo”, ori faţă de ” mojicie “, dacă doriţi un termen echivalent pentru barbaria rusească. Cum s-a ajuns însă la această putere imensă a Rusiei, cuplată cu atâta barbarie ? “C’est la faute à Voltaire !”, putem spune şi noi. Iată un excerpt dintr-o scrisoare din anul 1774, scrisă de regele Frederic cel Mare al Prusiei, către Voltaire (imediat după încheierea păcii de la Kuciuc Kainargi, pe care Frederic cel Mare o compara ca importanţă cu pacea din Westphalia): “peut-être que, dans quelques siècles d’ici, il faudra puiser les belles connaissances chez les Russes. Tout est possible, et ce qui n’est pas peut arriver ensuite.” Între Capitulaţiunea din 1740 prin care se afirma expres oprirea avansului apusean al Rusiei pe malul Niprului, şi pacea de la Kuciuc Kainargi din 1774, prin care ţarina Caterina cea Mare primea hălci masive din Romania Orientală, care fuseseră totuşi, totuşi, garantate prin capitulaţiuni, Voltaire a organizat un lobby pentru Rusia în Franţa, care era cea mai mare putere a lumii la acel moment. Textul complet al scrisorii lui Frederic cel Mare al Prusiei către filosoful Voltaire poate fi accesat aici http://blogideologic.wordpress.com/2009/04/19/premonitia-lui-frederic-cel-mare/ Frederic cel Mare dezvăluie detalii inedite privind acţiunea lobbistă a lui François Marie Arouet Voltaire (1694 -1778), un lobby în care l-a asociat şi pe matematicianul Jean le Rond d’Alembert (1717 – 1783), secretarul Academiei Franceze (începând cu anul 1772). +DE FRÉDÉRIC, ROI DE PRUSSE./A Potsdam, le 8 octobre [1774]. “Negociaţiunea voastră încearcă toate contratimpurile posibile.”- “Votre négociation éprouve tous les contre-temps possibles.” […] “mă voi limita la a trimite mărturia unui general către domnul d’Alembert, şi voi scrie ministrului meu la Paris.”- “je me bornerai à envoyer le témoignage du général à M. Dalembert, et je ferai écrire à mon ministre à Paris.”+ Ar fi prea mult să spunem că acest lobby era o acţiune net anti–românească, deşi erau lovite în mod clar interesele româneşti. Într-adevăr, prin pacea de la Kuciuc Kainargi din anul 1774, nu mai era garantată frontiera răsăriteană a Moldovei pe rîul Bug, aşa cum prevedea în mod expres Capitulaţiunea din 1740. Dar “ce-i mâna pe ei în luptă”, pe Voltaire şi d’Alembert ? O tradiţie moralistă anti-Romania iniţiată de filosoful francez Charles-Louis de Montesquieu (1689 – 1755). Din Contra Reformă, intelectualii francezi percep în primul rând Noaptea Sfântului Bartolomeu (noaptea dintre 23 şi 24 august 1572). Noi, românii, percepem în primul rând unirea principatelor româneşti de către Mihai Viteazul, plătit de Contra Reformă ca un condottier spre a construi Romania Neoacquistica. Însă repulsia firească a intelectualilor francezi faţă de masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, implicit repulsia faţă de Contra Reformă, a fost nelegitim transformată de Montesquieu, Voltaire şi d’Alembert într-un sentiment anti-Romania. Să reamintim, Romania apare în istorie prin acţiunea şi efectele Constituţiei Antoniniene din anul 212. Iluminiştii Voltaire şi d’Alembert fac tot posibilul pentru a preveni acea „regresiune a istoriei universale” chemată Romania Neoacquistica. “Progresismul” lui Voltaire şi d’Alembert va justifica ulterior politica lui Stalin faţă de România.
@ blogi,
eram sigur ca Stalin s-a luat dupa Voltaire…
Vasile,te-ai bagat si tu ca musca in lapte fara sa cunosti despre ce este vorba.
@blogideologic,
am inteles prea bine ce ati spus, numai ca era felul meu de a va spune ca ca astazi 10 dec. 2013 la Chisinau se vorbeste in limba romana, limba recunoscuta de altfel, ca limba oficiala a neamurilor de peste Prut. Si tot felul meu de a va spune ca azi Romania este stat membru al UE. Este important sa cunoastem datele istoriei pentru a nu-i mai repeta greselile, nu pentru a ne opri cursul normal al evoluarii, ce vreau sa spun este ca doar atitudinea noastra si a altora din jur, ex fostele state sovietice mai aduc aminte ca a fost odata un imperiu, si ca nu este vorba doar de un popor de oameni cu aceleasi credinte, dorinte, umilinte, da a nu-si mai gasi conducatorii potriviti. Incrancenarea noastra de a nu privi inainte, mai pastreaza vie puterea acelor calareti, incrancenarea noastra, ura si incapacitatea de a ne racorda la prezent face inutil orice efort sau pas spre reconciliere, sau inutila orice voce care ar spune, gata…
Si totusi…
Parca nu, daca ma gandesc ca un „nestimabil” merge intre basisti sau sinecuristii acetuia ca formula respectabila atunci cind va adunati la instructaje!
@ sadicu decembrie 10, 2013 la 10:36 am
Am inteles despre care postare vorbiti, numai ca va rog sa-mi spunei exact ce nu ati inteles din mesajul respectiv, deoarece cred ca am adaugat toate elementele care contau.
@ Silvia
Unul dintre gânditorii creştini esenţiali ai Occidentului modern, Joseph de Maistre (1753 – 1821), considera că este imposibil să operezi o distincţie între Teologie şi Politică. Ştim că denumirea Nova Roma se atribuie oraşului Constantinopol. Dar ea nu a fost dată de Constantin cel Mare, fondatorul oraşului la anul Domnului 330, ci de conciliul bisericesc din 381 AD, care a funcţionat ca un grup de reflecţie teologică şi politică (think tank) din Romania Orientală. În acel grup de reflecţie, vorbim despre conciliul bisericesc din anul Domnului 381 AD, chiar se gândea extrem de intens asupra unei situaţii de criză în Romania Orientală. Astfel, la anul Domnului 378 muriseră în bătălia de la Adrianopole “ultimii romani autentici” din Balcani alături de împăratul Valens. Istoricul occidental Arnold J. Toynbee antamează chestiunea teologiei politice în Orient. El spune că, spre deosebire de profetul Mahomed care a acceptat să joace un rol de lider politic pentru comunitate, Iisus Hristos, încă om fiind, refuzase implicarea în politică. Însă după moartea împăratului Valens, punctul acesta de vedere se schimbă radical. Imperiul roman trebuia menţinut, gândea Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare (vezi şi lucrarea lui G.F. Reilly, Imperium and Sacerdotium According to St. Basil the Great. Washington, DC, 1945). Sfântul Ierarh Vasile cel Mare murea la anul Domnului 379. Pe patul de moarte îl roagă pe Grigore Nazianzus (cel care în viitor va fi numit Sfântul Părinte Ierarh Grigore Teologul, ca recunoaştere a excelenţei sale în toate capitolele teologiei creştine) să statueze corect problemele teologice la conciliul ecumenic aflat în pregătire. Tot în anul 379, conciliul local din Antiohia, unde rolul organizator major l-a avut episcopul Diodor din Tarsus, solicită participarea teologului Grigore Nazianzus la viitorul conciliu ecumenic. Simţind fluxul tendinţelor spirituale în Biserică, împăratul Theodosie I-ul îl numeşte în anul 379 pe Grigore Nazianzus arhiepiscop la Constantinopol. Prin predicile şi scrierile sale, Grigore Nazianzus construieşte o reţea de idei teologice pe linia arătată de Sfântul Părinte Ierarh Vasile cel Mare. Acţiunea lui Grigore Nazianzus era teologică şi politică numai în măsura în care el predica teologia politică. Dar având o coloratură politică, acţiunea aceasta îi atrăgea duşmani. Este atacat în biserică şi rănit. Mai mult, un vechi prieten, filosoful Maximus Cinicul unelteşte împotriva lui pentru funcţia de arhiepiscop la Constantinopol. Maximus Cinicul obţine catedra arhiepiscopală din Constantinopol. Astfel că Sfântul Părinte Ierarh Grigore Teologul de facto nu participă la conciliul ecumenic de la 381AD al Bisericii Universale. Deşi construise pentru acesta o intangibilă punte spirituală ca Biserica să lucreze pentru salvarea imperiului roman. Moaştele Sfântului Părinte Ierarh Grigore Teologul se păstrează la mănăstirea Slatina, ctitoria lui Alexandru Lăpuşneanu. Au fost aduse chiar de către domnitor, privilegiat de relaţiile lui speciale cu Muntele Athos. Conciliul de la 381AD s-a ţinut pe Acropola vechiului Byzantium din Tracia, în sala dotată cu acustică extraordinară a templului transformat în biserica Aghia Irina din Constantinopol (aflată acum în curtea palatului Topkapi). Atunci apare sintagma – sigiliu Nova Roma, chiar la acel conciliu, această sintagmă – sigiliu fiind înscrisă în Canonul al III-lea. Sintagma Nova Roma este un sigiliu care capătă o valoare instituţională prin teologia politică. Putem identifica persoanele umane care ar fi creat această sintagmă ? Bănuiala noastră se îndreaptă către fondatorul antropologiei, Sfântul Grigore de Nyssa (fratele Sfântului Părinte Ierarh Vasile cel Mare). Sfântul Grigore de Nyssa a mers pe calea apofatică, Via Negativa, atunci când a fondat antropologia. Să interpretăm în termenii antropologiei pragmatice semnificaţia sintagmei-sigiliu Nova Roma. Dacă Roma cea veche se găsea în Latium, atunci Nova Roma se găsea în Novum Latium, cel din Romania Orientală. Această sintagmă – sigiliu Nova Roma era de fapt recunoaşterea fenomenului ‘socii’- alizării traco – daco- moesilor şi ilirilor, enumerăm noi triburile doar într-un sens limitat. Moaştele Sfântului Părinte cappadocian Grigore de Nyssa se află depuse în biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti, printr-o donaţie a familiei Emanoil Hagi Moscu pe vremea regimului Ceauşescu. Dar familia Moscu era înrudită cu Brâncovenii. Să observăm că Moscova expansivă, –cu încuviinţarea Occidentului european–, după anul 1774 nu a mai îngăduit menţinerea unui Novum Latium în spaţiul nord-pontic. După ce Suvorov trecea Bugul pontic, începea rusificarea masivă şi forţată a populaţiei majoritare româneşti locuitoare a teritoriului dintre Bug şi Nistru. Semnificaţia catedralei Isaakievskii Sobor în faţa căreia se află statuia Călăreţului de aramă este aceea că sintagma-sigiliu NOVA ROMA de la 381 AD aparţine Rusiei ! Vezi cum sunt agresaţi românii la Tighina şi la Tiraspol ! De ce nu îţi pasă ?
@blogideologic,
impresionante consemnarile istoriei la care faceti trimitere, si totodata excelenta si nepretuita rabdarea si grija domniei voastre de a ni/mi le reaminti. Dar, nu inteleg de unde ati tras concluzia ca nu imi pasa ca putinii romani, neam din neamul nostru dintre Bug si Nistru sunt agresati. Imi pasa distins domn, mai mult decat va imaginati, asa cum imi pasa de altfel si de romanii din jurul tarii noastre, si tot asa cum imi pasa si de cetatenii romani care traiesc in Romania si ale caror drepturi sunt incalcate la fel, ba, daca suntem un pic sinceri cu noi insine, chiar mai mult decat in perioada de trista amintire, de actualii suverani. Ne place sau nu ne place, datele istoriei arata ca Rusia a fost o mare putere, si place sau nu place urechilor fudule, Rusia trebuie sa ramana o mare putere, si nu din considerentele legendei la care ati facut trimitere ci din considerentele geostrategiei prezente, mai simplu spus, cruda realitate. Realitatea care vorbeste despre abuzul noilor puteri, inclusiv asupra noastra, daca avem in vedere anul de gratie 2012, cruda realitate si prezent care ne invata ca democratia si instante inalte pentru apararea pacii si a drepturilor tuturor oamenilor, nu sunt posibile decat daca puterea este detinuta de „mai multi”. Si tot cruda realitate este cea care ne-a aratat de curand ca UE spre exemplu inca nu este pregatita sa ocupe un rol atat de important pe marea scena. Ne place sau nu, sa auzim, sa acceptam, Rusia nu mai este un imperiu, ci doar o uniune de state, de popoare, in final de oameni, ale caror drepturi nu ar mai trebui sa fie incalcate. Place sau nu, dar nu putem sa-i condamnam vesnic pe acesti oameni, numai fiindca la un moment dat al istoriei lor au avut conducatori nepotriviti, monstri daca avem in vedere perioada stalinista. Ne place sau nu ne place, atitudinea noastra plina de ura si inversunare, determina reactii de aroganta si de aparare pe masura, ne place sau nu ne place, atitudinea noastra umila, este determinata de atitudinea de ploconeala si lipsa de demnitate a conducatorilor nostri, nu cred ca am vazut gest mai umilitor decat acela din vara trecuta in care conducatorul nostru statea cu o hartie in mana pe la spatele sefului CE, ne place sau nu ne place, frustrarea noastra vine si din atitudinea actualei Porti, atitudine care numai de respect si tratament egal intre parteneri nu este, si care numai in numele Pacii nu functioneaza. In final, vorbim despre realitate, cea in care ghinionistul mare ganditor crestin de Maistre?, nu traieste, daca ar fi trait ar fi ajuns la concluzia, ca teologia si politica se imbina perfect, si asta fiindca ambele vorbesc despre om si inaltarea(evolutia) lui, ar fi inteles si s-ar fi raportat la Sfanta Evanghelie pe de-o parte si la datele sfintei istorii pe alta, Sfanta Evanghelie care vorbeste despre iertare, sau ca inaltarea nu este posibila fara ea, sau Sfanta istorie care te invata ca nicio societate nu evoluaeaza, daca politica nu se construieste pe decizii care sa tina cont de prezent, si nicio uniune sau institutie nu functioneaza, si nu isi gaseste implinirea daca nu isi fundamenteaza deciziile, pe cea mai inalta temelie, Pacea si respectul tuturor oamenilor, indiferent de religie, nationalitate, culoare a pielii, sau apartenenta la un stat mare sau mic.
ps. sa-mi fie cu iertare dar eu nu ma raportez decat la Sfantele Evanghelii si la sfintele date ale istoriei, in niciuna nu se vorbeste despre vreun calaret de arama sau din ce-o fi el, ci doar de oameni si popoare, si obligatia lor de a lupta pentru inaltare/determinare, demnitate, iubire/ intelegere, armonie, asta te invata si Biblia si Constitutia. Si iar sa-mi fie cu iertare, dar acum raul cel putin pentru noi nu mai vine din Rusia care daca ar avea inteleciunea necesara ne-ar lasa iar fara un rau, de fapt, si-ar face un bine, ne place sau nu ne place, sa acceptam, sa intelegem, libertatea de alegere ne apartine, eu cred ca totul e sa ne dorim, sa fim noi, si o mie de ani pace si bunastare,
@ Silvia
În 1977 am avut şansa unei lecţii de teologie politică la Mănăstirea Moldoviţa. Unde ajunsesem într-o seară, dincolo de programul de vizitare. Acolo am aflat că pentru noi, pentru români, lecţia creştină este spusă mai pe înţeles de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii din secolul IV.
@ Doru Coarna
Dacă îi interpretăm corect pe Theodor Adorno şi Simon Sebag Montefiore, atunci putem spune că ideologia Montesquieu-Voltaire a permis trecerea de la interpretarea marxistă a comunismului, la interpretarea leninist-stalinistă. Aspectele acestea ideologice trebuie mereu amintite atunci când vorbim despre agresivitatea Rusiei în oricare postură posibilă : ţaristă, bolşevică şi post- bolşevică.
Ce vremuri !!! Si ce pozeee,…
… nu ca as raspunde in locul lui Doru Coarna, dar tin neaparat sa va spun ca indiferent de postura tarista, bolsevica sau post-bolsevica, trebuie sa avem in vedere ca demnitatea unui popor mai este si redata de demnitatea si verticalitatea conducatorilor ei, asa ca resentimentele nu-si au locul fata de cetatenii unui popor, nici sub acest aspect, cetateni care inca nu si-au trimis o eba sa-i reprezinte. Rusine mare, in cazul Ucrainei inteleg deja probabil ca se pregatesc loazele cu codite si buze sclipitoare pentru PE. Iertati-ma, stiu ca nu este tocmai o atitudine profund crestineasca, dar detesc ipocrizia si mai mult de-atat tarosenia.