„Drumul spre Vest”

Mie nu prea îmi este clar îndemnul lui Băsescu, acela cu „drumul spre Vest”. Au apărut și diverși epigoni ai săi care pun semnul egal între opțiunile opoziției actuale și „drumul spre Vest”. „Necredincioșii” sunt cei care vor să meargă spre Est. Înțeleg că formula lui Băsescu cuprinde un îndemn la o emigrare în masă spre Occident, unde românii „vor trăi bine”.

Mi se pare, totuși un îndemn excesiv, mai ales în condițiile europene actuale. Ținând seama că lideri din alte țări (Germania, de exemplu) își îndeamnă compatrioții „să meargă spre Est”.

Nu ar fi mai potrivit ca după ce, în timpul guvernării PSD, am intrat în NATO și am finalizat negocierile pentru UE, să rămânem unde suntem – cu o identitate euro-atlantică indubitabilă, și să ne ocupăm de investiții, de infrastructură, de exporturi și, mai ales, de locuri de muncă în România?

Problema este că, în timpul ăsta, alte țări își fac drum pe lângă noi, ocolindu-ne. Luați, ca exemplu, traseul Southstream, care trece prin Bulgaria, Serbia, Ungaria, etc., în timp ce noi îl așteptăm, în continuare, pe „Godot” Nabucco. Sunt multe alte exemple. În timp ce la noi se face „gargară” cu mersul spre Vest, țările Grupului Visegrad se întâlnesc separat cu liderii Germaniei și Franței, prefațând o nouă împărțire a Europei Centrale și de Est.

În timp ce noi „mergem spre Vest”, mestecând propagandă, țările occidentale țin din ce în ce mai puțin cont de oferta noastră necondiționată de dragoste și merg  – prin Sud și prin Nord – spre Est.

Rămânem, în final, o insulă, izolată în mijlocul schimbărilor geostrategice, o insulă unde lideri pe care nu-i mai bagă nimeni în seamă predică, inutil, drumul lui Cristofor Columb, fără să țină seamă că America a fost deja descoperită de alții.

S-ar putea însă ca eu să fi înțeles greșit și să fie vorba doar de o declarație de fidelitate.

109 gânduri despre “„Drumul spre Vest”

  1. Ulciorul pentru ulei al văduvei din Sarepta (excerpt din Cartea a Treia a Regilor) / + 1. Atunci profetul Ilie, Tesviteanul din Tesva Galaadului 1, a zis către Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, în faţa Căruia stau eu: În aceşti ani nu va fi nici rouă şi nici ploaie decât numai când voi zice eu” / 2. Şi a fost cuvântul Domnului către Ilie: /3. „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. / 4. Apă vei bea din acel pârâu, iar eu le voi porunci corbilor să te hrănească acolo”./ 5. Iar Ilie a făcut după cuvântul Domnului şi s’a aşezat la pârâul Cherit, în faţa Iordanului./ 6. Corbii îi aduceau pâine dimineaţa şi carne seara, iar apă bea din pârâu./ 7. Şi a fost că, după o vreme, pârâul a secat, nefiind ploaie pe pământ./ 8. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:/ 9. „Ridică-te şi du-te la Sarepta Sidonului; iată, eu i-am poruncit unei femei văduve să te hrănească”. / 10. Iar el s’a ridicat şi s’a dus la Sarepta şi a ajuns la poarta cetăţii; şi, iată, acolo era o femeie văduvă adunând vreascuri; iar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi oleacă de apă într’un vas, ca să beau!”/ 11. Ea a plecat ca să-i aducă, dar Ilie a chemat-o şi i-a zis: „Adu-mi în mână şi o bucată de pâine!”/12. Dar femeia i-a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am nici o azimă, ci doar o mână de făină într’un vas şi puţin untdelemn într’un urcior; iată, adun câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru copiii mei şi vom mânca şi vom muri.”/ 13. Atunci Ilie i-a zis: „Cutează!; intră şi fă aşa cum ai zis; dar de acolo să faci mai întâi pentru mine o azimă mică şi să mi-o aduci; iar pentru tine şi copiii tăi vei face la urmă./ 14. Căci aşa grăieşte Domnul:Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când Domnul va da ploaie pe pământ”. / 15. Iar femeia s’a dus şi a făcut întocmai; şi au mâncat, ea, el şi copiii ei;/ 16. şi făina din vas nu a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s’a împuţinat, după cuvântul pe care Domnul îl grăise prin gura lui Ilie.+ În cartea The General Theory of Employment, Interest and Money, macroeconomistul John Maynard Keynes foloseşte parabola “ulciorului văduvei din Sarepta” ca metaforă pentru profituri.

  2. Fiecare are dreptul sa-si aleaga cum vrea sa traiasca, ca in vest sau ca in est si in functie de asta sa-si aleaga reprezentantii.

  3. As Crop Prices Surge, Investment Firms and Farmers Vie for Land

    By JULIE CRESWELL
    Published: March 18, 2013

    http://www.nytimes.com/2013/03/19/business/as-crop-prices-surge-investment-firms-and-farmers-vie-for-land.html?adxnnl=1&adxnnlx=1363701927-Gtcbv5TPeuJr27xvpdrXyw

    From the potato fields of Michigan to the high prairies of Kansas, farmers are receiving record prices for their land — but economists and banking regulators warn that this boom, like so many before it, could end badly.

    Across the American heartland, farmland prices are soaring. In places like Waco, Neb., and Chickasaw County, Iowa, where the boom-and-bust cycle of farming reaches deep into the psyche, some families are selling the land that they have worked for generations, to cash in while they can.

    Behind the rush is the age-old driver of farm booms: high crop prices. Corn, in particular, has been soaring, reflecting demand overseas and, domestically, for ethanol. High prices mean good profits for farmers, and many are using their growing incomes to bid for land.

    Sensing opportunity, investment firms are buying, too. David Taylor, of Oskaloosa, Kan., said he was saddened to sell his family’s farm but that the prices were too good to resist. Four generations had planted corn and soybeans on the 146-acre spread. But after living through the Midwest farm crisis of the 1980s, when land values plunged, and realizing that his children would not follow in his footsteps, he sold the farm at auction in December.

    “I bawled like a baby,” Mr. Taylor, 59, said.
    His crop-producing fields sold for $10,100 an acre.

    In Iowa, despite the drought last year, farmland prices have nearly doubled since 2009, to an average $8,296 an acre, far surpassing the last boom’s peak in 1979. In Nebraska, the price of irrigated land has also doubled since 2009.

  4. Ţara fără medici:

    Trei motive pentru care personalul medical a emigrat în masă în ultimii ani
    Autor: Nicoleta Bănilă Marţi, 19 Martie 2013

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/179624.html

    Aproximativ 11.200 de medici români lucrau la data de 1 ianuarie 2012 în ţările dezvoltate ale OECD, iar în timp ce în UE media este de 3,6 medici la o mie de locuitori, în România media este de 1,9 de medici la o mie de locuitori. Autorii studiului „Fii calificat pe piata muncii! Cresterea nivelului de calificare a angajaţilor din sanatate si asistenţă socială din Regiunea Sud-Est” au intervievat angajati si angajatori din sistemul medical privat si de stat pentru a afla ce i-ar putea determina să plece din ţară.

    Pe primul loc în topul motivelor care stau la baza deciziei de a părăsi ţara se află salariile mici, după care urmează riscul de greşeli profesionale la locul de muncă (malpraxis) şi absenţa unui sistem de evaluare a competenţelor, urmată de promovare.

    „In anul 2012, s-a coborât sub nivelul critic de 40.000 medici cu liberă practică în România. Avem la acest început de an doar 39.813 medici, comparativ cu 41.799 medici în 2012 şi 55.000 de medici în 1990”, atrăgea atenţia la începutul anului Colegiul Medicilor din România.

    Pentru că numărul personalului medical a scăzut foarte mult în ultimii ani, cei rămaşi sunt supraîncărcaţi, lucru care duce şi la frustrări profesionale, pentru că salariile au rămas la acelaşi nivel, dar şi la acumularea unei supraîncărcări şi oboselo care duce de cele mai multe ori la malpraxis, arată cercetarea.

    Pe lângă factorii care determină emigrarea personalului medical, cercetarea a identificat şi cele mai importante elemente ale vieţii profesionale, potrivit lucrătorilor din sistemul sanitar românesc.

    1. Conditiile umane de lucru (66%)
    2. Reuşitele profesionale personale (cca. 64%)

    3. Aprecierea din partea pacienţilor (63%)

    4. Posibilităţile de realizare profesională (56,2%)

    5. Condiţiile tehnice de lucru (52,8%)

    6. Salariul, primele (51,7%)

    7. Aprecierea din partea şefilor ierarhici (51,3%)

    8. Prestigiul social (48,8%)

    9. Aprecierea din partea colegilor (47,%)

    10. Programul de lucru (41,9%)

    11. Posibilităţile de avansare (39,8%)

    Potrivit autorilor studiului, acest tablou al factorilor motivaţionali spulberă mitul interesului salariatilor predominant legat de salarii, ba chiar şi pe acela al situarii salariilor pe primul loc în ordinea preferinţelor

  5. Un material extrem de interesant aici:

    Doru Decebal Feldiorean, director fondator al revistei „Condeiul Ardelean”:
    „Va fi un mare pericol dacă nu intrăm în spaţiul Schengen!”

    http://www.cotidianul.ro/va-fi-un-mare-pericol-daca-nu-intram-in-spatiul-schengen-209136/

    Vorbind despre românii din Harghita şi Covasna, care au luat atitudine în privinţa exceselor naţionaliste maghiare din zonă, un anume domn Tapalagă spunea, citez: „… turme de cetăţeni indignaţi, frustraţi, manipulaţi cu o temă diversionistă”, sau “integritatea statului este atacată în câteva minţi înfierbântate”.

    Cum se vede din mijlocul „turmei” noua inflamare a spiritelor?

    Acuma, mulţi „tapalagă” sunt la ora actuală în România. Asemenea lui Tapalagă, dacă deschidem televizorul, mai vedem şi „pore” şi „cristoi”.

    În primul rând, îl invităm pe domnul Tapalagă şi pe alţii asemenea dumnealui să vină şi să locuiască o lună de zile în Covasna sau Harghita. Asta ar fi o bună încercare pentru a putea vorbi de pe picior de egalitate, să aibă şi dumnealui habar cum se trăieşte.

    Dar nu cu bani de la Bucureşti, nu venit ca turist, deci aterizat aici şi venit frumuşel să-şi caute loc de muncă, să se încadreze în societate, să pornească la drum. Nu în vacanţă, c-aşa sunt mulţi care zic c-au fost la Tuşnad, la Marika Neni, unde au mâncat un gulaş, şi ce fain o fost, ce bine ne-am înţeles, ce prieteni sunt ungurii cu românii.

    Da, sunt prieteni cu românii care vin şi pleacă, cu cei care stau aici nu sunt prieteni deloc. Declaraţiile astea cum că românii şi maghiarii se au foarte bine nu mai sunt valabile la ora actuală, erau valabile până în 1990, când toţi erau cetăţeni ai României şi punct!

    Sunt oameni de omenie şi între ei şi între noi, dar noi aici vorbim despre o majoritate şi de o tensiune pe care politicienii o creează, şi-atunci nu ne mai putem înţelege foarte bine, atâta timp cât ura asta este alimentată continuu.

    Aţi întocmit şi un studiu privind autonomia.
    Spuneţi că cea de facto există de mult, mai au nevoie doar de cea de jure. De ce?

    Nici nu ştiu, aşa, ca să se simtă dânşii bine.
    Şi când spun dânşii, nu mă refer la marea masă a maghiarilor, ci la cei o sută de inşi care-i conduc.

    De-aia spuneam că-l invit pe domnul Tapalagă în Covasna, tocmai pentru că această autonomie există şi vreau să-l văd cum se încadrează în ea. Vreau să-l văd cum merge să se angajeze undeva, spunând că este român şi caută ceva de lucru. Nu există locuri de muncă pentru români la nivel de administraţie, acolo unde conduce UDMR.

    În zece primării de oraşe şi municipii din cele două judeţe nu există picior de român.

    Deci autonomia asta declarată le trebuie doar ca un moft.
    Bani să le vină de la Bucureşti în continuare – pentru că zona nu se poate autosusţine -, dar să nu-i întrebe nimeni cum îi cheltuie.

    Iar ei pe-ai lor îi îndobitocesc…

    Orice maghiar de pe stradă pe care-l întrebi şi dacă-l trezeşti brusc la două noaptea: ”Dom’le, tu de ce vrei autonomie?”. Ştiţi ce-o să vă răspundă? Standard, zece din zece: „pei, ca se nu dem noi banii la Bucureşti!”, că ştiu ei să-i gospodărească mai bine. Ce nu ştiu însă acei oameni este că ambele judeţe primesc infinit mai mult de la Bucureşti în comparaţie cu ce dau, şi-asta se poate verifica la finanţele publice.

    Am fost de curând la Plăieşii de Jos şi, drept să spun, am văzut acolo nişte oameni aşezaţi, muncitori, care înjurau deopotrivă atât UDMR, care nu-i ajută cu nimic, dar şi statul român, care i-a lăsat de izbelişte.

    Problema sărăciei e într-adevăr reală. Din ce se poate trăi?
    Sunt ape minerale, cariere de piatră, păduri – ce-a mai rămas din ce-a tăiat Verestoy Atilla -, un pic de turism, în rest nimic.

    Un fost primar de-aici a spus un mare adevăr, şi-anume că nu a permis investiţiile străine în Sfântu-Gheorghe pentru a nu se schimba raportul etnic al locuitorilor.

    Antal Arpad a continuat această politică.

    Şi-a permis să meargă la o fabrică şi să impună conducerii de-acolo să nu cumva să dea salarii mai mari de 1.500 de lei, deşi în Braşov, la aceeaşi fabrică, se câştigă 2.000 de lei.

    Ţine-i în sărăcie şi îi vei putea conduce cum vrei tu! Oamenii îi înjură, îi înjură, dar de fiecare dată tot pe ei îi votează. Nu spun că toţi, dar marea majoritate. Cu o duminică înainte de vot, se mai duc o dată la bisericile ”istorice” maghiare şi li se trasează acolo ce trebuie şi cum trebuie să voteze.

    În al doilea rând, se pare că UDMR n-ar fi atins pragul de intrare în Parlament.

    Asta vorbeau şi secuii pe-acolo prin zonă. Erau miraţi că a fost cel mai mare absenteism la vot de când se ştiu ei şi totuşi s-a atins, la limită, pragul de 5%.

    Din ceea ce se-aude pe-aici, de la oameni bine informaţi, conform unei înţelegeri Ponta-Băsescu, maghiarii au fost băgaţi forţat în Parlament.

    La ora 18.00, domnul Băsescu a ieşit cu acel anunţ: ”maghiari, mergeţi la vot!”, când aveau 3,5%. La ora 21.00, la închiderea urnelor, se spune că ar fi avut 4,7%.

    Chiar şi aşa, este inadmisibil – în nicio ţară normală nu se poate întâmpla aşa ceva -, să şantajezi o putere de 70%.

    Este pentru prima oară când nu mai ai nevoie de ei, este prima putere din România – excludem „făcătura” PDL-PSD – care poate guverna singură şi totuşi se căciuleşte.

    Şi-acuma caz concret al şantajului: schimbarea prefectului judeţului Covasna, Codrin Munteanu.

    Cum a reuşit să „calce pe bec”?

    Omul era singura persoană din judeţul Covasna, apolitică, care avea toate studiile necesare – administraţie publică, înalt funcţionar, drept administrativ etc. -, susţinut iniţial de această guvernare, tocmai pentru competenţele sale.

    A fost schimbat de acelaşi domn Ponta după opt luni de zile, pentru că-i supăra pe fraţii maghiari din UDMR.

    Udemeriştii dănţuiau înainte cu două săptămâni de îndepărtarea prefectului. În toată zona Târgului Secuiesc, de unde se trage actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, era tot o petrecere.

    Ei deja, înainte cu două săptămâni ştiau că acest om va fi schimbat.
    Şi cum puteau să-l schimbe, fiind cel mai bun profesionist?
    Nu ca pe-o măsea stricată, ci avansându-l după tipicul comunist.

    A avut loc mitingul pentru autonomie.

    Da, la Târgu-Mureş, pe 10 martie, unde UDMR a jucat iarăşi la două capete. De ce spun acest lucru?

    Preşedintele Kelemen Hunor a ieşit pe post şi a declarat pentru toată lumea că UDMR nu a fost implicată în organizarea acestui miting, şi că ăştia extremiştii, radicalii cum le zic ei, ăia au făcut şi au dres.
    Nu, ei sunt europeni şi democraţi…

    În schimb, udemeriştii de la nivelul de jos – în Covasna, în frunte cu Tamaş Şandor, primarii UDMR au organizat de zor excursiile la Târgu-Mureş – au stabilit responsabili de străzi, au închiriat autocare…
    A fost o şedinţă cu primarii. Dar UDMR nu organizează, nu! Una spun la Bucureşti, unde sunt europeni şi democraţi, şi alta fac în teritoriu.

    A mai apărut şi problema asta cu steagul secuiesc. S-a arborat şi pe parlamentul ungar. Foarte bine că l-au pus! Să-l pună pe toate instituţiile din ţara lor. Ce treabă avem noi, cu ministrul de Externe, să ne inflamăm că uite ce-au făcut, că uite cum ne-aţâţă? Nu domnule, dincolo de graniţă să facă ce vor.

    Tu nu eşti în stare în baza legilor din România şi-a Constituţiei ţării să le dai jos steagurile de pe instituţiile statului român puse ilegal şi te inflamezi c-au pus steagul la Budapesta? Că a avut 10 metri?
    Trebuia să-l pună de 20, ce treabă avem noi cu asta?

    Şi să vedeţi dumneavoastră ce-o să se întâmple, că foarte mulţi români-români au început să-şi ia cetăţenie maghiară.

    Va fi un pericol mare dacă nu intrăm în spaţiul Schengen.
    De ce?
    entru că în 2013 trebuie făcută regionalizarea în România.

    Ei au anunţat deja că vor ieşi în stradă dacă nu li se va face regiunea aşa cum şi-au stabilit-o. Ia gândiţi-vă la varianta în care în 2014 vor fi nişte milioane de cetăţeni cu dublă cetăţenie, va veni domnul Viktor Orban şi va spune:

    „Cum adică în Transilvania sunt un milion de maghiari?
    Ia uitaţi aici că sunt cinci milioane!”.
    Mulţi români cărora li s-a refuzat dreptul de muncă în Occident vin, îşi iau cetăţenia maghiară şi pleacă din nou. Înainte trebuia să dovedeşti că ai avut măcar un strămoş ungur şi că ştii cât de cât maghiara. Acum nu se mai cere nimic.

    Şi Corlăţean are dreptate, că nici eu nu sunt adeptul intrării în genunchi, dar toată politica României ar trebui dracului odată să nu se mai facă în genunchi.

    Dar strict în cazul Schengen, trebuie să intrăm, pentru ca românul care vrea să plece în Marea Britanie să nu mai fie tentat să-şi ia cetăţenia maghiară. Ne vom trezi în curând, în acest ritm, că vine vreun Viktor Orban şi va reclama peste tot că din 8 milioane de transilvăneni, 5 sunt unguri.

    Şi va cere mai mult decât Secuimea.
    Şi dacă lucrurile vor merge în ritmul ăsta, tare mi-e că vor obţine ceea ce vor. Pentru că românul, aşa cum îl ştim, cum se culcă pe-o ureche, va zice: „Noa’, că doar nu ne-or lua ăştia Ardealu’…”. Şi după ce-l iau, o să zică: „Aoleu, da’ nici nu m-am gândit că chiar îl iau, n-am crezut că se va întâmpla asta!”. Şi ei ne ştiu că suntem toleranţi până la prostie.

    Legat de steaguri, trebuie să vă spun că nu sunt singurele simboluri.
    Ei au şi adoptă proiecte de hotărâri pentru fiecare localitate, ca fiecare localitate să aibă steagul propriu, steme. Pentru unele dintre ele au deja hotărâre de guvern.

    Apoi site-urile primăriilor… multe sunt doar în limba maghiară.
    Au apărut statui, statuete şi plăcuţe: oraşul Sfântu Gheorghe, pe o distanţă de 1 km în centru, de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” şi până la fostul hotel Bodoc, a fost împânzit în aceşti 20 de ani de tot felul de busturi, bustuleţe, statui, cu tot felul de inşi despre care nu a auzit nimeni. Unii dintre aceştia au murit chiar acum 2, 5, 7, 20 de ani, nu acum 200.

    Asta aşa, ca, la un moment dat, conform planului, să se spună „uite dom‘le, aici e teritoriu 100% maghiar”.

    În Sfântu Gheorghe au apărut plăcuţe, indicatoare turistice, scrise mai întâi în limba maghiară, apoi în limba engleză şi abia apoi în limba română. Deci cineva care vine de la Bucureşti sau de la Craiova, sau de la Londra şi aterizează aici zice „măi, aici e Ungaria, ăştia chiar sunt aici de mult timp”.

    Din câte spuneţi, un alt guvern, o altă Mărie, aceeaşi pălărie.
    Sunt românii dezamăgiţi în zonă?

    Păi la aflarea rezultatelor de la alegeri, la 21.15, Ponta le-a mulţumit celor aproape 70% care l-au votat, apoi în fraza imediat următoare ne spune că l-a sunat pe Kelemen Hunor felicitându-l pentru intrarea în Parlament.

    După părerea mea, ăsta a fost şi mesajul către Hunor:
    ”Măi, băiete, stai liniştit că s-a rezolvat problema!”.

    A doua zi de dimineaţă mă sună un bătrân de peste 80 de ani din oraşul Rupea judeţul Braşov şi-mi spune: „Domnule director, vreau să vorbesc un pic cu dumneavoastră, că sunt necăjit rău. Uite ce-a zis derbedeul ăla aseară”. Zic, staţi liniştit, că toată lumea-i mâhnită, dar ce să facem, printre altele românii i-au votat şi ca să nu vină UDMR-ul la putere.
    La care bătrânul îmi spune:

    „Nu, domnule director, eu i-am votat numai ca să nu mai văd UDMR-ul la guvernare, că sunt prea bătrân ca să mai cred că vine acum USL să-mi pună vreun colac pe masă. I-am votat pentru demnitatea mea de român”.

    Un mesaj care-ţi spune multe. Să mai ai un pic de trăit, să-i votezi pentru demnitatea ta de român şi tu să vii zici ce zici la 9 seara să explici ce nu se poate explica, cum vii tu să guvernezi cu UDMR-ul, nu-i tocmai în regulă.

    de Marcel Bărbătei

  6. Cum au tăiat Dragonul chinezesc şi
    Ursul rusesc
    ghearele Vulturului american….

    Valentin Vasilescu
    18.03.2013, 10:27
    http://romanian.ruvr.ru/2013_03_18/Cum-au-taiat-Dragonul-chinezesc-Si-Ursul-rusesc-ghearele-Vulturului-american/

    Vă supunem atenţiei o analiză a domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992, despre capacitatea militară a trei jucători internaţionali: China, Rusia şi SUA.

    „În prezent SUA au dislocaţi în Japonia 35.000 de militari ai USPACOM (comandamentul întrunit al SUA, responsabil de zona Asiei de sud-est şi oceanul Pacific).
    Grupul de lovire al flotei americane, compus din 1-2 portavioane cu propulsie nucleară, 5 distrugătoare AEGIS din clasa Arleigh Burke şi 4 fregate, îşi are baza în portul Yokosuka. Divizia 3 Infanterie marină (17.000 militari) este dispusă în mai multe cazărmi din Insula Okinawa, acţionând în cadrul Grupul expediţionar de lovire, destinat intervenţiei în peninsula coreeană. Flota Japoniei dispune şi ea de 3 portelicoptere, 8 distrugătoare purtătoare de rachete, 20 de fregate şi 16 submarine.
    La această oră, în Coreea de Sud staţionează doar Divizia 2 Infanterie, Brigada 35 Apărare AA și Brigada 511 Operațiuni speciale, din cadrul Armatei a 8-a (1/4 din aceasta), cu efective de 19.700 militari. Reţeaua de depozite USPACOM în care sunt stocate tehnica de luptă, muniţiile, carburanţii şi alimentele pentru restul Armatei a 8-a se află în Japonia. Sprijinul aerian este asigurat de grupurile de aviație 18 şi 35 dispuse pe bazele aeriene Misawa și Kadena, înzestrate cu 130 de avioane de tip F-15, F-16, KC-135R/T, E-3B/C și P-3. Flota americană a Pacificului (USPACFLT), compusă din 3 portavioane, 4 portelicoptere, 9 crucişătoare, 25 distrugătoare şi 26 de submarine nucleare, dispuse la Pearl Harbour (în Hawaii) şi la San Diego (în California), este antrenată să acţioneze în Asia de sud-est.
    Într-un articol anterior am arătat că şantierele navale ruseşti duduie de comenzi din partea marinei militare ruse şi a statelor prietene din Asia de sud-est.
    (Vezi: Şantierele navale militare ale Rusiei au renăscut)

    Pe de altă parte, structura şi caracterul marinei militare chineze s-a modificat enorm în ultimul deceniu. Dispunând de mijloace moderne (majoritatea construite în perioada 2004-2012), principala sa misiune nu mai este apărarea coastei Chinei, ci acţiuni ofensive, la distanţe mari de apele teritoriale.
    China operează 4 submarine nucleare purtătoare de rachete balistice intercontinentale, alte 4 submarine nucleare de atac şi 52 de submarine diesel-electrice din clasele Kilo şi Yuan. La acestea se adaugă 25 de distrugătoare şi 47 de fregate. Chinezii lucrează la 4 distrugătoare Aegis din clasa 052D (similare crucişătoarelor americane din clasa Ticonderoga) pentru a le înzestra şi cu câte 2 rachete balistice de mare precizie DF-21D (bătaie 2.700-3.000 km, viteză Mach 10), destinate nimicirii portavioanelor în jurul cărora se constituie grupul de lovire, sau a portelicopterelor în jurul cărora se constituie grupului expediţionar al infanteriei marine.
    Acest tip de rachetă a fost deja introdus în înzestrarea Corpului 2 de Artilerie, din 2009.

    China mai dispune de 28 de platforme de debarcare, din care 4 sunt nave amfibii de desant din clasa Yuzhao (cu un deplasament de 22.000 t, similară clasei Wasp americană), fiecare fiind adaptată să utilizeze câte 10 de sistemele de lansatoare de proiectile reactive PAR-3, o variantă chinezească a sistemului rusesc BM-30 Smerch cal. 300-370 mm, cu bătaia de 90-130 km şi muniţii dirijate prin GPS (http://youtu.be/1optQUnr17E). Este în curs de operaţionalizare portavionul Liaoning, fost Variag, având la bord 30 de avioane J-15 (copii chinezeşti după Suhoi Su-33). Chinezii au proiectat şi au început în 2013 construcţia altor 2 portavioane, cu un deplasament de 67.000 t, asemănătoare lui Variag, care vor utiliza avioane J-31, cu aceleaşi performanţe ca F-35 american.
    Cele 230 de avioane multirol J-10, 280 de J-11 şi 96 Su-30MK2 ale Chinei, toate din generaţia a 4-a şi a 4+, dispun de sisteme de alimentare în aer şi pot lovi orice ţintă din Coreea sau Japonia.
    Vietnamul are şi el o marină militară destul de eficientă, formată din 7 distrugătoare, 18 de fregate purtătoare de rachete şi 2 submarine.
    Câteva dintre acestea sunt înarmate cu relicve din era sovietică P-5 Pyatyorka, produse în licenţă autohtonă, cu bătaia de 750 km, create special pentru a lovi portavioanele americane.
    În 2011 marina vietnameză a recepţionat primele 2 fregate stealth din clasa Ghepard, înarmate cu rachete navă-navă Kh-3, din cele 4 comandate la şantierele navale Zelenodolsk de la Kazan.
    Din 2014 Rusia îşi va reloca 1/3 din navele flotei Pacificului la baza Cam Ranh din Vietnam, pe care a mai utilizat-o în perioada 1979-1993.
    Citând surse din conducerea Pentagonului, agenţia de presă Reuters afirmă că secretarul american al Apărării, Chuck Hagel, e pe punctul de a spori eficienţa bazei de la Fort Greely, din Alaska, pentru contracararea nord-coreenilor.
    (Vezi: SUA vor spori gruparea forţelor de apărare antirachetă din cauza ameninţărilor Phenianului)
    Măsura este una propagandistică, întrucât traiectoria rachetelor balistice intercontinentale, lansate din Coreea de Nord, nu intră în raza de acţiune a rachetelor antibalistice americane din Alaska şi înălţimea de 800-1.000 km la care zboară acestea nu este accesibilă niciunui interceptor american.
    Am dedicat un întreg articol anterior detaliilor balistice ale rachetelor intercontinentale şi ale rachetelor de interceptare americane.
    (Vezi: Argumentele Congresului SUA în reconfigurarea scutului antibalistic din Europa)

    Una din întrebările, care apar frecvent şi la care oficialii SUA evită să răspundă, este legată de amânarea perpetuă a invaziei armatei americane în Coreea de Nord.
    În ciuda tuturor provocărilor Phenianului, SUA se abţin să cadă într-o capcană întinsă abil de chinezi.

    Pentru că înainte de a declanşa operaţia, forţele lor şi tehnica de luptă ar trebui mai întâi relocate din Japonia şi Hawaii, pentru a fi concentrate în Peninsula Coreeană. În acest timp, forţa de invazie a marinei militare chineze ar avea acces nestingherit la apele teritoriale japoneze, ţară pe care ar şi ocupa-o. Iar ruşii n-ar mai sta de loc pe gânduri să le livreze pe loc cele 36 de bombardiere supersonice TU-22M3, pe care chinezii le solicită din 2009 şi care pot lovi bombardierele strategice B-52, dislocate la baza aeriană Andersen, din Insulele Guam. …

    Administraţia SUA tipăreşte permanent dolari fără acoperire pentru a finanţa războaie civile sau invazii militare americane. De pe urma jefuirii de resurse a statelor ţintă, Casa Albă pe de o parte, acoperea deficitul rezultat din tipărirea excedentului de monedă americană, iar ce rămânea îl dirija în buzunarele acoliţilor administraţiei.

    Regula aceasta, care a funcţionat de la sfârşitul celui de-al 2-lea Război Mondial, a fost schimbată de George W. Bush, imediat ce a fost ales preşedinte, în 2000. Lăcomia lui fiind cea care a exclus acoperirea deficitului rezultat din tipărirea excedentului de monedă americană, în favoarea îmbogăţirii familiei sale şi a camarilei comisarilor politici ai FMI.

    Dovada fiind aceea că de pe urma invaziilor din Irak şi Afganistan, SUA a acumulat o datorie imensă.

    Jiang Zemin și Vladimir Putin au semnat în iulie 2001 Tratatul de bună vecinătate și cooperare frățească (FCT). Hotărându-se să acţioneze împreună, Rusia și China ştiau că aveau şanse mai mari de reuşită în competiţia cu cele 3 mari puteri rivale (SUA, Japonia și UE).

    Pe baza informaţiilor ruseşti, referitoare la metehnele clanului Bush, Rusia şi China au identificat împreună şi au pus în aplicare de aproape un deceniu, o metodă economică de tip „picătură chinezească”, capabilă să anihileze în viitorii ani uriaşa forţă militară a SUA.

    Datoria SUA se situează în prezent la peste 16.000 de miliarde USD, ceea ce înseamnă peste 100% din produsul intern brut. 2/3 din aceasta datorie aparţine guvernului SUA şi investitorilor americani,
    China fiind statul care deţine cea mai mare parte din datoria americană, adică aproape 2.000 miliarde USD. Ţinând cont că bugetul anual al Pentagonului este de aproape 700 de miliarde USD, datoria SUA către China echivalează cu bugetul pentru Apărare pe 3 ani.

    Dacă printr-un procedeu oarecare, China ar putea să-și retragă banii împrumutaţi americanilor, a 2-a zi economia SUA s-ar prăbuşi.

    În 2005, preşedintele Vladimir Putin a pus în aplicare o nouă strategie care viza creşterea cantităţii de aur din rezerva statului. Rusia a ajuns astfel cel mai mare cumpărător de aur la nivel mondial în ultimul deceniu, crescând de 2 ori rezervele de aur în ultimii 5 ani. Prin adăugarea a 570 de t la rezerva sa de aur, Rusia a ajuns pe locul 5 mondial, în topul rezervei de aur şi continuă să cumpere aur de aproximativ 500 de milioane USD lunar.
    În schimb, chinezii au pus ochii pe cele 8.133 t de aur deţinute de băncile din Statele Unite, care reprezintă 74,5 % din totalul rezervelor sale valutare, pe care le revendică în numele datoriei SUA şi pe cele 2.841 t ale Fondul Monetar Internațional (FMI) care susţin şi ele dolarii tipăriţi de americani.

    În acelaşi timp, China care este campion mondial la producţia anuală de aur şi-a reevaluat toate rezervele cu scopul de a emite o nouă monedă, alternativă la dolar, care să aibă acoperire în aur.
    În acest scop, China a început deja să-şi repatrieze toate rezervele de aur pe care la deţine în Elveţia, la Londra şi la New York.

    Beijingul a semnat şi tratate comerciale cu peste 20 de state (Argentina, Australia, Brazilia, Emiratele Arabe Unite, Japonia, etc.) care recunosc yuanul ca monedă oficială în tranzacţii, în defavoarea monedei americane, ceea ce echivalează cu scoaterea dolarului de pe o parte din pieţele financiare internaţionale.

    SUA nu au nici o portiţă de scăpare şi tot ce mai pot face este să amâne cât mai mult un deznodământ previzibil. Pe moment, fiind obligate să-şi întărească, chiar din acest an, prezenţa militară în Asia de sud-est, în ciuda tăierilor bugetare care nu permit suplimentări de forţe. De aceea Pentagonul este pus în situaţia să redistribuie în zonă, forţele şi resursele altor comandamente, decât USPACOM.

    De unde ia Pentagonul aceste forţe, ce valoare au ele şi cum va schimba acest proces balanţa de forţe din Europa, Africa şi Orientul Mijlociu, voi descrie într-un viitor articol”.

  7. Relatare incredibilă din oraşul Covasna:
    O elevă ameninţată cu moartea pentru că a purtat o bentiţă tricoloră !

    http://www.cotidianul.ro/o-eleva-amenintata-cu-moartea-pentru-ca-a-purtat-o-bentita-tricolora-209265/

    S.E. –elevă în clasa a IX-a la un grup şcolar din Covasna, intervievată aseară de cotidianul.ro

    Cum v-aţi gândit să mergeţi cu însemne tricolore la şcoală ?

    N-am luat vreo decizie în comun, pur şi simplu ne-am dus trei colegi cu o cocardă , cu o bentiţă şi cu un steguleţ, toate tricolore. Vineri am început şi am continuat luni şi marţi. Colegii de la secţia maghiară m-au huiduit şi mi-au adresat fel şi fel de cuvinte jignitoare, n-aş vrea să le reproduc aici.

    Apoi a venit diriginta. Ce ţi-a spus?

    Doamna dirigintă mi-a spus să nu mai port bentiţa tricoloră pe cap, pentru că se discută în cancelarie foarte mult despre asta. Am ascultat-o şi am pus-o la brâu. Şi astăzi a venit la mine să mi-o ia . A venit cu o foarfecă, cred că intenţiona s-o taie, nu ştiu dacă a tăiat-o sau dacă a smuls-o, că era prea mare agitaţia. N-aveam ce să fac, doar nu era să mă iau la bătaie cu doamna dirigintă… Până la urmă mi-a luat-o şi a plecat cu ea.

    Şi ce a mai urmat?

    Am fost chemată la Direcţiune, mi s-au pus fel de fel de întrebări…

    Ce te-au întrebat?

    M-au întrebat cu ce scop am făcut asta, ce am avut de câştigat, mi s-a spus că asta e instigare, că am stricat imaginea şcolii..Mi s-a mai spus că am făcut-o lată, că problema a fost ridicată la nivel naţional, că am instigat …Şi-am întrebat şi eu; ”la ce am instigat?’’ , le-am spus că n-am avut nimic de demonstrat, că atâta timp cât şcoala nu-mi impune o ţinută obligatorie pot purta ce vreau şi cam atât…Ba nu, mai e ceva, pe facebook am fost ameninţată cu moartea, înjurată şi făcută ţigancă.

    Cine te-a ameninţat?

    Unul, Szolt Lentvai Simon. Vă citesc ?

    Da..Chiar te rog….

    Moarte ţie (S.E) !!! Trăiască Ungaria Mare … Ţinutul Secuiesc în libertate, Ardealul nu-i România, România-Ţigănia, p…a mă-tii S.E.

    Nu e cam ciudat că tocmai de ziua maghiarimii v-aţi ales să purtaţi însemne tricolore?

    Povestea e mai veche. De 1 Decembrie au venit mai mulţi colegi maghiari cu tricouri cu harta Ungariei Mari şi cu un steag unguresc. Când noi am cântat imnul naţional, au început să huiduie şi să ne facă semne obscene. Mai mult ei au instigat prin ceea ce-au făcut de 1 Decembrie.

    Şi-atunci nu a fost afectată imaginea şcolii? Nu i-a chemat nimeni la Direcţiune?

    Nu, nu s-a legat nimeni de ei !

    Directorul, care spunea că nu se face politică în şcoală face parte din UDMR?

    Da !

    Marcel Bărbătei
    –––––––––––––––––––-
    nota Roninjaune:

    Cat timp mai inghitim aceste mizerii pe pamantul romanesc ?????

  8. Sectorul industrial este în pericol să dispară de tot de la cota bursei
    Autor: Aurel Dragan Miercuri, 20 Martie 2013

    http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/sectorul-industrial-este-in-pericol-sa-dispara-de-tot-de-la-cota-bursei-179676.html

    Piața de capital este dominată fără drept de apel de companiile din sectorul financiar, în timp ce din industrie singura reprezentantă semnificativă, Alro Slatina, nu se simte foarte bine

    Economia României a fost susținută, în ultimii ani, aproa­pe exclusiv de industrie. În condițiile în care consumul nu își revine, și sunt slabe șanse să se miște mai bine anul acesta, șansele noastre de creștere depind tot de industrie. Din păcate, semnele de la sfârșitul anului trecut sunt negative și pentru acest sector, mai exact o scădere de 2,4% în ultimul trimestru față de aceeași perioadă din 2011. În prima lună din 2013, producția industrială și-a revenit, cu un plus de 8,2%, în serie brută, față de decembrie 2012, dar industria extractivă și producția și furnizarea de energie electrică au scăzut, cu 3,1% și 2,6%.

    Fabricile Mechel, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Arpechim Pitești, Astra Vagoane Arad, Combinatul Siderurgic Hunedoara sunt doar câteva exemple de fabrici pe cale de a fi închise, integral sau parțial. Unele dintre acestea nici măcar nu sunt în portofoliu statului ca să putem spune că vina aparține managementului defectuos numit de diferitele ministere. Chiar și unitățile private, care aparțin unor corporații internaționale, au probleme mari. Iar dificultățile nu sunt valabile doar la noi, ci în multe țări, indiferent de nivelul de dezvoltare economică. Deoarece industria este într-adevăr integrată în cea globală, iar competiția este mult mai dură. În prezent, toate economiile dezvoltate sunt puse sub presiune de „modelul“ economic chinez, care reușește să ofere cele mai mici prețuri.

    Colaps pentru companii importante

    Piața de capital este o copie destul de fidelă a economiei. Cum nu se găsesc bani pentru investiții în capacități de producție, nu se găsesc fonduri nici pentru acțiunile listate la Bursa de Valori București (BVB). Dimpotrivă, investitorii, câți mai sunt, caută modalități de închidere a pozițiilor, în ciuda faptului că principalii indici și câteva acțiuni importante au crescut semnificativ în primele luni ale anului.

    Dar în timp ce Fondul Proprietatea, SIF-urile, OMV Petrom și altele cresc, Oltchim este, în prezent, suspendată, după ce a ajuns la o capitalizare de doar 105 milioane lei, și Mechel Târgoviște, de asemenea suspendată, la 37,8 milioane lei.

    Dintre cele 24 de companii din industria metalurgică listate, doar trei se află la cota BVB, una dintre ele, Alro, la cota I, iar Mechel Târgoviște și TMK Artrom la cota II. Restul se află pe Rasdaq și nu se poate spune exact dacă vor ajunge pe piața principală sau se vor delista după finalizarea proiectului de reglementare a pieței. Practic, industria metalurgică, care acum câțiva ani reprezenta cea mai mare parte din exporturi, nici măcar nu contează pe piața de capital.

    Alro, singura reprezentantă de seamă

    Să ne uităm puțin la Alro Slatina, cea mai mare companie din sectorul metalurgiei neferoase din România. Acționarul principal este grupul rus Vimetco, care a ajuns proprietar după ce a cumpărat de pe bursă un pachet de 40% din acțiuni, iar în 2002 a mai cumpărat de la statul român un pachet de 10%.

    Au urmat mai multe majorări de capital social, iar participația statului s-a diluat, astfel încât Vimetco a ajuns la o participație de 90%.
    Compania a făcut ani la rând profituri semnificative. În 2011 a obținut un rezultat net de 238 milioane lei, iar în 2010, de 160 milioane lei. Câștigurile Alro au fost însă susținute de prețul preferențial pe care îl plătea pentru energia electrică primită de la Hidroelectrica. Anul trecut, când Hidroelectrica a intrat în insolvență, iar contractul de furnizare a energiei a fost reziliat, Alro a anunțat primul an de pierderi, de 170 milioane lei, în condițiile în care costurile totale cu energia electrică au crescut cu 172 milioane lei.

    Și cotația Alro a scăzut semnificativ în ultimul an, de la aproape 3 lei pe acțiune până la 1,85 lei în prezent. Capitalizarea bursieră a societății a coborât până la 1,3 miliarde lei, deși veniturile de anul trecut s-au ridicat la 2,3 miliarde lei, compania are active imobilizate de 1,28 miliarde lei și active circulante de un miliard de lei. „Am investit masiv în creșterea eficienței energetice a companiei și am reușit, în șapte ani, să intrăm în topul celor mai eficiente unități. Cu toate acestea, investițiile realizate sunt pe cale să fie anulate de costurile și de taxele adiționale impuse pentru MWh“, spune Marian Năstase, președintele Consiliului de Administrație. Nu va fi însă ușor să obțină profit anul acesta, în condițiile unor prețuri de piață la energie.

    1,3
    miliarde lei este capitalizarea Alro Slatina în prezent, cu o treime mai mică decât valoarea de acum un an, când cotația se situa la ­3 lei pe acțiune

    ”Dacă ne uităm înapoi, vedem că ne-am bătut joc de sectorul industrial, cu politici greșite aplicate de instituții precum FPS, APAPS, AVAS”,

    Ionel Blănculescu, consultant de afaceri

Lasă un răspuns