Despre Havel si despre noi

Nu l-am admirat intotdeauna pe Vaclav Havel. Poate si pentru ca, la inceputul anilor ’90, a ignorat complet Romania, orientand tara sa doar spre Occident iar la Rasarit doar spre Polonia si Ungaria, in cadrul grupului de la Visegrad. Nu vreau sa dezvolt acum.
L-am respectat insa pentru curajul lui de a spune adevaruri dureroase. Pentru curajul de a se opune tentatiei de a merge de fiecare data pe mijlocul drumului. A fost presedintele Cehoslovaciei, apoi al Republicii Cehe. In 2003, dupa al doilea mandat, paraseste presedintia Republicii.
Unul din textele lui, pe care il uitasem, l-am regasit intr-o carte de discursuri celebre, „de la Isus la Obama”.
Este vorba de discursul din 1 ianuarie 1990, un discurs surprinzator adresat cetatenilor Republicii, pe calea radioului public. Redau textul selectat de mine in franceza, cu speranta ca Aya il va traduce in romana…
Veti remarca faptul ca, in Romania de astazi, el este inca extrem de actual.

Nous vivons dans un environnement moral contaminé. Nous sommes moralement malades car nous avons pris l’habitude de ne pas dire ce que nous pensons. Nous avons appris à ne croire en rien, à nous ignorer les uns les autres, à ne veiller sur personne sauf sur nous-mêmes. Des concepts tels que l’amour, l’amitié, la compassion, l’humilité ou le pardon ont perdu leur sens et leur dimension et, pour nombre d’entre nous, ne représentent plus que des singularités psychologiques ou des sentiments appartenant à un passé depuis longtemps disparu, sentiments au demeurant quelque peu ridicules à l’ère des ordinateurs et des engins spatiaux. Rares sont ceux qui, parmi nous, sont capables de crier haut et fort que les pouvoirs ne devraient pas être tout-puissants et que les fermes qui produisent des produits biologiques de la meilleure qualité qui soit uniquement pour ces pouvoirs, devraient au minimum destiner leur production aux écoles, aux orphelinats et aux hôpitaux si elles ne sont pas en mesure d’approvisionner toute la population. Le régime précédent – fort de son idéologie arrogante et intolérante – a fait de l’homme une simple force de production et de la nature un simple outil de production. En cela, il s’est attaqué à l’essence même de l’homme et de la nature et à la relation qui les lie l’un à l’autre. Il a réduit un peuple doué et autonome, ayant les capacités de travailler pour son pays, à n’être que les composantes insignifiantes d’une énorme machine bruyante et nauséabonde, dont la raison d’être n’est claire pour personne. Une machine dont chacune des pièces ne peut qu’être détruite certes lentement mais inexorablement.

Nous nous sommes tous habitués à un régime totalitaire

et nous l’avons accepté comme un fait établi

Lorsque je parle d’une atmosphère moralement contaminée, je ne parle pas seulement de ces messieurs qui mangent des légumes biologiques et qui regardent par le hublot des avions. Je parle de nous tous. Nous nous sommes tous habitués à un régime totalitaire et nous l’avons accepté comme un fait établi et, de ce fait, nous avons contribué à le voir perdurer. Autrement dit, nous sommes tous – bien entendu à des degrés différents – responsables du fonctionnement de cette machinerie totalitaire. Personne n’est que la victime de ce système. Nous avons tous participé à sa mise en place. Pourquoi est-ce que je dis cela ? Il serait très raisonnable de considérer le triste héritage de ces quarante dernières années comme étant quelque chose d’étranger qu’un parent éloigné nous aurait légué. Or nous avons accepté cet héritage comme un péché que nous avons commis pour nous faire du tort à nous-mêmes. Si nous acceptons cette réalité, nous comprendrons que nous et nous seuls pouvons agir. Nous ne pouvons pas rendre les précédents dirigeants responsables de tout, non seulement parce qu’ils ne le sont pas, mais également parce que cela reviendrait à taire ce que chacun d’entre nous a le devoir de faire aujourd’hui, l’obligation qu’il a d’agir indépendamment, librement, raisonnablement et rapidement. Ne nous méprenons pas : le meilleur gouvernement du monde, le meilleur parlement et le meilleur président ne peuvent pas faire grand-chose s’ils sont seuls. Ce serait également une erreur d’attendre d’eux qu’ils trouvent un remède à tous les maux de la société. Qui dit liberté et démocratie sous-entend que chacun de nous participe et, par conséquent, se sente responsable à part entière.

UPDATE>> Cu sprijinul Ayei, traducerea in limba romana

„Traim intr-un mediu moral corupt.
Moralmente suntem bolnavi caci ne-am deprins sa afirmam altceva decat gandim. Ne-am invatat sa nu credem in nimic, sa nu ne luam in seama unii pe ceilalti, sa fim atenti doar la propria persoana, la nimeni altcineva.
Au fost pervertite intelesul si specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea care, pentru multi dintre noi, mai inseamna doar ciudatenii de natura psihologica sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, in epoca navelor spatiale si calculatoarelor.
Putine sunt vocile capabile sa spuna raspicat ca detinatorii puterii nu ar trebui sa fie atotputernici si ca fermele care dau produse bio de calitate superioara, destinate doar detinatorilor puterii, ar trebui sa-si distribuie productia cel putin catre scoli, catre orfelinate si catre spitale, daca nu au capacitatea necesara sa aprovizioneze intreaga populatie.
Fostul regim- sprijinindu-se pe ideologia sa sfidatoare si intoleranta- a transformat omul intr-o simpla forta de productie si natura intr-un simplu mijloc de productie. Prin aceasta, a lovit chiar in substanta omului si a naturii si in legatura ce o au ca parte a aceluiasi intreg. A constrans un popor inzestrat si liber, apt sa munceasca pentru tara sa, la conditia unei rotite oarecare dintr-un angrenaj zgomotos si respingator, despre care nu este limpede de ce a fost nevoie sa existe. O masinarie ale carei piese sunt sortite, fara gres, degradarii, desigur, treptate, dar inexorabile.

Ne-am deprins, toti, cu regimul totalitar
Si l-am admis ca pe un dat

Referindu-ma la atmosfera moralmente corupta nu-i am in vedere doar pe domnii care mananca legume bio si privesc pe fereastra avionului. Vorbesc despre noi toti.
Ne-am deprins, toti, cu regimul totalitar, admitandu-l ca pe un dat si, prin aceasta, am depus marturie pentru perpetuarea lui.
Altfel spus, suntem cu totii- desigur, in diferita masura- raspunzatori pentru functionarea acestei masinarii totalitare. Nimeni nu este doar victima acestui sistem. Am participat cu totii la statornicirea lui.
Pe ce imi intemeiez afirmatiile?
Ar fi foarte convenabil sa consideram ca vom fi fiind legatarii unei rude indepartate ce ne-a lasat ultimii 40 de ani ca pe o trista mostenire de care am ramas straini.
Dar noi am acceptat aceasta mostenire parca pacatuind pentru a ne face singuri rau.
Acceptand acest adevar vom intelege ca sta numai si numai in puterea noastra sa intreprindem ceva. Nu-i putem considera vinovati, exclusiv, pe fostii conducatori, pentru ca ar fi nu doar neadevarat, dar si pentru ca ar insemna sa trecem sub tacere ceea ce fiecare dintre noi trebuie sa faca astazi, datoria de a actiona individual, liber, rational si fara zabava.
Sa nu ne imbatam cu apa rece: cel mai capabil guvern din lume, cel mai bun parlament si cel mai valoros presedinte nu pot realiza prea multe de unii singuri. A considera ca vor gasi solutia pentru toate relele societatii ar fi, de asemenea, o greseala.
Libertatea si democratia presupun, implicit, atitudinea activ participativa a fiecaruia dintre noi, rezultand ca acela care vorbeste despre ele asuma pe deplin raspunderea.”


59 de gânduri despre “Despre Havel si despre noi

  1. @ Vasile,

    acele state erau tinte-cheie geopolitive pt Vest, de aproape un secol. Acum le-au primit. Asta n-are nicio legatura cu acei conducatori vremelnici, ce au fost apoi inlaturati, dupa ce „lucrarea” s-a facut.

    Teza mea e ca nu persoanele se arata a fi importante, indiferent despre cine-i vorba, ci interesele geopolitice ale catorva puteri zonale ori globale. Astfel, cu inca 100 de Haveli sau fara niciunul, traiectoria fostei Cehoslovacii ar fi fost aceeasi. Nu?

  2. Aya,
    Spiritul e puternic dar, uneori, ne reaminteste valoarea umilintei. Intotdeauna drumul in jos porneste din punctul cel mai inalt. Cel mai rezistent material nu este otelul ci panza de păianjen pentru ca este flexibila. Asa cum nu exista yang absolut, nu exista nici yin absolut. Am intuit de mai mult timp ca vei traversa o perioada mai dificila si trebuie sa te astepti sa mai dureze, probabil cativa ani. Trebuie sa iti evaluezi cu mult spirit critic si onestitate obiectivele, echipa si situatia prezenta. In antrenamentul sportiv (nu in liga lui Mitica, ma refer la lucruri serioase) exista o etapa in pregatirea anuala si chiar multianuala, care se numeste scoaterea din forma. Paradoxal, daca antrenorul este unul bun, iar presedintele de club nu este doar un baiat amator de chiolhane si betii, acesta va trece in mod programat la scoaterea din forma a unui sportiv aflat la varful capacitatii sale de performanta. Motivul este acela ca aceasta stare este una extrem de solicitanta pentru resursele individului si obiectivul este performanta indelungata, nu obtinerea unui foc de artificii. Nu e cazul sa iti faci nici un repros. Cu totii ne indragostim uneori atat de mult de o idee sau de o descoperire incat nu am vrea sa o mai abandonam, chiar si atunci cand este evident ca s-a schimbat contextul si se cere o reevaluare. Daca vrei sa iti faci o analiza obiectiva gandeste-te, de exemplu, la cate seminte ai plantat si cum acestea cresc chiar si cand tu dormi! Nu cred ca e cazul sa iti depasesti momentul, nu inca, ci sa il accepti, sa il observi si sa faci, constient, ceea ce trebuie sa faci. Decizia de a amana o actiune este o decizie buna de multe ori, decizia de a te odihni atunci cand este nevoie este de asemenea o decizie buna. In tipul tau de activitate conteaza calitatea, nu energia consumata, desi uneori si aceasta este apreciabila. Mai mult decat atat, ar fi profund incorect sa te simti vinovata pentru greselile sau abandonurile altora. Sunt convins ca mai ai multe sa ne impartasesti, dar atat tu cat si noi trebuie sa ne pregatim pentru acele momente care inca nu au venit. Exista oameni care au scris o singura carte in intreaga lor viata, iar pentru acea carte ii cunoaste toata lumea, la fel cum exista autori „prolifici”, a zeci de carti, pe care nu ii cunoaste si nu ii citeste nimeni. Ai grija de tine, nu manuiesti o sabie care rupe scuturile, ci una care poate taia chiar si un sal de matase pe care l-a atins intamplator.

  3. @

    Daniel

    Iti multumesc pentru ganduri, pentru grija si pentru protectie. Aveam nevoie!
    Nu cunoscteam acea practica a marilor antrenori- dar, se pare ca am folosit-o instinctiv. Acum, sunt in faza de revenire. Este adevarat ca ma „antrenez” fara mila- poate, ar trebui sa-mi menajez fortele si sa nu intru in competitie cu mine insami, mai ales cand nu e nevoie.

    Daniel, stii ca nu-mi este straina valoarea umilitatii (sunt sigura ca la umilitate te-ai referit, nu la umilinta). Dar, sigur ca este bine sa mi-o amintesc uneori- caci a te obliga sa fii mereu in forma maximala si sa intri in toate competitiile, neacce[tand ca poti pierde- si castigand (doar pentru stii ca poti) este, pana la urma, tot o forma de trufie.

    Iubesc panza de paianjen, buna si blanda, care nu m-a lasat vreodata sa ma prabusesc. Dar cred ca ai dreptate, trebuie sa ma feresc sa manuiesc „spada” cu vigoare, mai ales acum, caci as putea sfasia tocmai aparent fragila panza de valoare vitala.

    Simt nevoia sa-ti daruiesc ceva.
    Versurile se pliaza perfect pe ceea ce ai spus, cu precisa amanuntire si nuantare, despre mine.

  4. Doru,

    Vorbeam despre mari oameni, ce au fost acei oameni inainte de ….si cu ce au contribuit la propasirea tarilor respective.
    Era vorba de materialul pe care noi poate l-am avut dar l-am calcat in picioare ,pentru ca de asta suntem in stare acum platim pentru greselile noastre si se pare ca nu prea invatam nimic!

  5. @

    Doru Coarna

    Citez din mesajul tau (mai 18, 2011 la 3:31 pm):

    „Teza mea e ca nu persoanele se arata a fi importante, indiferent despre cine-i vorba, ci interesele geopolitice ale catorva puteri zonale ori globale. Astfel, cu inca 100 de Haveli sau fara niciunul, traiectoria fostei Cehoslovacii ar fi fost aceeasi.”

    Subscriu!

    P.S.
    Acest mesaj al tau il contrazice flagrant pe cel ulterior, in care afirmai ca Havel „a scindat tara” (am citat din memorie).
    Ti-am replicat, cu precizarea ca nu ai dreptate.

Lasă un răspuns