Radiografia unui congres anuntat (aranjat). Un congres bine controlat

Acest congres al PDL arata cat de clara este seapratia intre ei (PDL) si noi (restul lumii). Nu vreau sa analizez prea mult detaliile unei lupte cu deznodamant asteptat. Vreau sa trec in evidenta lucrurile asupra carora trebuie sa ne uitam cu atentie de acum inainte. Ce a contat cu adevarat la aceasta conventie?

  1. A contat enorm selectia delegatilor. Nu a fost o conventie democratica si, banuiesc, nici foarte reprezentativa. Blaga a vrut mai multi delegati, asa cum se face la un congres pentru un partid mare. N-a fost asa. PDL s-a comportat ca un partid mic (asa si este la 13%) si a optat pentru 1400 de delegati. Acest joc, al desemnarii cu atentie a unui numar mic de delegati – mai usor de controlat – nu este nou in politica romaneasca. Mircea Geoana l-a incercat anul trecut si la noi, la PSD. Si i-ar fi reusit daca n-am fi atras atentia asupra lui prin retragerea mea din lupta pentru presedintia partidului. La PDL, insa, n-au existat reactii, iar efectul a fost ca Blaga a fost victima sigura (si, sigur, neavand deloc curajul unei delimitari fata de toate relele facute de Basescu si Boc in ultimii ani, cred ca isi merita soarta).
  2. A contat pregatirea cu atentie a salii, in cele mai mici detalii. Cei care cunosc sala in care s-a organizat conventia PDL stiu ca s-a renuntat la fotoliile bej care erau inainte (in numar de putin peste 1000) pentru a fi inghesuite din Palatul Parlamentului cca 1400 de alte scaune. Cand pui atata energie intr-o actiune atat de stupida (precum schimbarea scaunelor dintr-o sala, doar pentru a da impresia ca vine multa lume la aceasta conventie), se vede cam cat de obsedat esti de un anumit rezultat. Doar Ceausescu a mai modificat Sala Palatului pentru a inchesui acolo mai multe scaune si mai multi oameni.
  3. A contat cel mai mult frica lui Basescu de a pierde. Mult mai mult decat dorinta lui Boc de a castiga. La fel ca in 2009, s-au pus in joc toate energiile pentru ca Basescu sa nu piarda. Cred insa ca este ultima data cand Basescu a mai putut sa evite infrangerea. “Meciul” a fost aranjat de la inceput, in cele mai mici detalii.
  4. Mai mult decat lacrimile lui Basescu (deja devin amuzante, nu-i asa?), au contat amenintarile lui Basescu. Daca ne luam dupa presa, s-au facut dosare si au fost santajati cei care nu doreau sa il sustina pe Boc. Momentele emotionale nu au incalzit atmosfera, fiindca nu era nimic de incalzit.
  5. A contat gradul de “portocalizare”. Corelat cu ce spunea si Cezar Preda (care a dezvaluit neasteptat de sincer detalii despre cum se impart banii publici doar la apropiatii lui Boc), deja putem vedea ca ceea ce conteaza in PDL nu este legatura cu oamenii, profesionalismul sau munca in folosul binelui public, ci apropierea de tabara prezidentiala. Daca nu ai legaturi cu aceasta, nu contezi.
  6. Au contat banii publici folositi pentru cumpararea sprijinului foarte multor “baroni”. Cred ca putem afirma categoric ca aceste alegeri au fost cele care au costat cel mai mult Romania. Pentru ca banii folositi au fost bani publici. Pentru ca guvernarea a fost folosita pentru o competitie interna de partid, de o maniera fara precedent.
  7. Pentru PDL a fost clar ca, in afara de PDL, nimic altceva nu conteaza. Am ascultat cu atentie discursurile – si am vazut ca din toate mesajele a lipsit ceva: preocuparea pentru romanii obisnuiti. Cu totii au vorbit despre ce vor ei sa faca pentru activul PDL, pentru Romania lor. Despre cum sa castige alegerile, despre cum sa culeaga roadele. Nimic despre someri, nimic despre economie, nimic despre tineri, nimic despre solutiile pentru locuri de munca. Mai mult, la final a existat indemnul intoarcerii la munca, cu o precizare: tinta e castigarea alegerilor, nu scoaterea tarii din haos!

Romania PDL-istilor este mica (pentru ca, din 13% mai scadem acum si “loser”-ii din jurul lui Blaga, care vor fi total ignorati si exclusi din calcule) si rea. Nu are legatura cu restul Romaniei, cea care plateste in continuare facturile exceselor, coruptiei si incompetentei PDL. E obsedata de putere si bani, este indiferenta la ce este in jur si face orice pentru a sta inca o zi, inca o zi, inca o zi la putere. Va fi greu sa scapam tara de PDL, si ma bucur ca liderii USL si-au asumat ca obiectiv “depedelizarea” tarii, imediat dupa ajungerea la guvernare.

Am vazut la televizor o conventie care consemneaza distrugerea totala a unui partid si transformarea sa intr-o gasca institutionalizata. Cand o grupare (ce se intituleaza partid) isi pierde functia de reprezentare si se lupta doar pentru interesele personale imediate, este greu sa ai pretentia ca lumea sa te urmeze. La alegeri, vor face la fel: vor schimba regulile, vor da mita electorala fara precedent, vor fura, vor ameninta, vor crea diversiuni. Va fi datoria noastra sa nu ii lasam sa mai fure Romania inca o data.

65 de gânduri despre “Radiografia unui congres anuntat (aranjat). Un congres bine controlat

  1. @

    Marcus

    Subscriu la replica pe care i-ai dat-o, cu umor, lui Vasile (citez):
    „au fost ele combinatii de nume de fizicieni, matematicieni sau chimisti celebri care au ajuns la rezultate/descoperiri identice in acelasi timp, asa ca de-om denumi si noi traducerea respectiva marcus-aya n-o lua nimeni foc”.

  2. @

    Draghi

    Dumnezeu nu bate cu parul!

    P.S.
    In alta ordine de idei: banuiesc ca banuiesti ca nu cred o vorba despre ce se spune in legatura cu presupusul viol la care ar fi supus-o DSK pe femeia de menaj.
    Daca tot voiau sa-l debarce (in principal, din pozitia de viitor candidat cu cele mai mari sanse la prezidentialele din Franta) s-ar fi putut osteni sa gaseasca un scenariu mai putin grotesc. Se vede clar ca nu a fost minte de scenarist francez!

    P.S.2
    Culmea ironiei situatiei ar fi: printr-un joc al norocului si intamplarii, sa se modifice „din mers” niste reguli si mare-sef al FMI sa ajunga un roman!
    Il avem acolo pe Mihai Tanasescu- de ce nu?

  3. @

    cenacluldinbar

    Nickname-ul pe care ti l-ai ales este ilustrativ pentru „dansul haotic” al ideilor (am folosit un eufemism) si intrebarilor tale din mai 16, 2011 la 5:31 pm .

  4. @

    DlNimeni

    Remarca ta (citez):
    „interventia oboilor cu fraza muzicala “nu are rost sa mai candidati” catre sustinatorii dlui Blaga? Aceeasi fraza muzicala i-a fost cintata, cindva, unui sustinator al dlui Iliescu, tot cu ocazia unui congres – si tot cu succes.”

    isi gaseste ecou intr-o afirmatie a lui Alexandru Sassu, pe un post TV, dupa prima zi de congres PD-L (citez din memorie):
    „La inceput a fost colaborarea SECARES (s.A.)- Roman- Marian Enache, apoi Roman- Basescu, acum Basescu si acest mascarici”.
    Primul nume din tripleta invocata initial este de baza!

  5. Aya,

    Noi am avut o disputa pe blogul lui marcus ,spuneam eu fara nici o scenarita,despre o scapare involuntara a unui acronim care nu incurca sensul exprimarii din text , ci alte valori ascunse de acronimul LOI!
    Dumneata si Marcus ati tradus corect , eu insa am vazut mai corect altceva.L-am intrebat pe Nastase „care este garantia unui stat in cazul unui imprumut cu FMIul” si am ramas fara raspuns. Ideea era ca eu nu cred ca aceasta garantie se limiteaza la o promisiune desarta exprimata printro scrisdoare de intentie.In lipsa raspunsului „traducerea ” mea ramane ,asa cum am stabilit eu si nu cum s-a tradus aparent corect in text!

  6. @Aya

    Eu cred ca lui DSK i se trage mai degraba de la Wall Street decat de la Sarko. Unui barbat francez nu cred ca i-ar putea trece prin cap sa acuze alt barbat francez de agresivitate sexuala 😉 Unui american, da, e la moda la ei. Si daca le-a iesit figura cu Assange de ce nu ar incerca si cu altii care mai fluiera in biserica? Chiar nu cred ca le-a fost greu sa gaseasca o „ilegala” care pentru un green card si niste bani de buzunar sa il acuze de viol si pe Papa de la Roma daca interesele nationale a SUA o cer.

  7. @

    Draghi

    Suntem de acord, pe fond.
    Repet ce ti-am mai spus: se vede clar ca scenariul grosier anti- DSK nu apartine unui francez.
    Evidenta minciuna legata de asa-zisul viol asupra unei femei de menaj care locuieste in Bronx serveste cat se poate de bine ipocrizia in care sunt educati – si, ceea ce este foarte grav, constransi prin „politica falsei morale”!- sa traiasca americanii.
    Intrucat nu-i putem suspecta pe americani ca ar fi redusi mintal, concluzia este ca despre DSK a fost lansata public o istorie construita in graba si inabil, dar pe o reteta care, prin sine, transmite mesajul „toti americanii tac si dau impresia ca ar crede- altfel, se expun urmarilor incalcarii legii morale de aici”.

    Arestarea lui DSK, in avion, in baza unui denunt sumar (si evident neverificat) al unei angajate din hotelui la care locuiese seful FMI are legatura, pe planuri diferite si, poate, in egala masura, cu incercarea de a compromite previzibila victorie a social- democratilor francezi, la viitoarele prezidentiale (daca l-ar avea candidat pe DSK) si cu o anumita problema pe care i-a creat-o acesta Wall Street-ului, cum bine spui.
    Jocul euro- dolar, bine „strunit” de DSK via politica FMI nu doar dezavantaja bursa americana, dar compromitea orice tip de posibile viitoare speculatii (nu numai bursiere, desigur!) la care ar fi putut recurge SUA pentru a conserva echilibrul precar (am folosit un eufemism) al economiei lor (evident, fara a se emotiona- dimpotriva!- in fata perspectivei de a impieta grav asupra economiei Batranului Continent).

    Mult mai ingrijorator imi pare altceva: succesiunea actiunilor americane nu doar antidemocratice, dar si flagrant, sfidator ilegale.
    Explicit:
    1. Nu am fost- si nu voi fi vreodata- avocatul teroristilor.
    Dar nu pot sa nu semnalez inadmisibila si extrem de periculoasa executare a unui cetatean (fie el si Bin Laden!), de catre un comando american, pe teritoriul unui alt stat, fara a fi existat un mandat prealabil al justitiei, in acest sens.
    2. Arestarea abuziva a unui cetatean francez (DSK) de catre autoritatile SUA, in baza unui denunt neintemeiat (ma refer al temeiuri juridice), expresie a unui scenariu grosier, completeaza, alarmant, si la scurt timp, seria sfidarilor dreptului international de catre americani.

    Bref:
    Orice individ, indiferent de cetatenie si de locul din lume in care se afla, se poate astepta la o executie sumara (fara o decizie prealabila a unui tribunal) de catre un comando american, daca este catalogat ca „terorist”- sau, dupa caz, se poate astepta sa fie arestat fara probe concludente, riscand pedepsa cu detentia pe zeci de ani, daca se afla pe teritoriul SUA.

    Sunt convinsa de faptul ca, inca leganati de ideea „democratiei prin drept”, majoritatea oamenilor sunt tentati sa nu ia in serios afirmatii de genul celor formulate de mine. Gresesc amarnic, din pacate pentru ei!

    In mod firesc, comunitatea internationala ar trebui sa se ridice impotriva celor doua abuzuri evidente savarsite de americani, subliniind ferm faptul ca, pentru a-si pune in aplicare planul, de fiecare data acestia au invocat temeiuri care tin de afect, nicidecum de lege.
    Este o capcana psihologica pe care omenirea ar trebui sa o denunte cu tarie.

  8. @

    Vasile

    Exista metode de constrangere pentru respectarea angajamentelor luate printr-o Scrisoare de intentie.
    In cazul actualei Romanii, FMI nu are nevoie sa-si puna astfel de probleme: criminalul guvern Boc chiar se prevaleaza (mincinos!) de asa-zisele constrangeri ale Fondului pentru a-si pune in aplicare coerenta politica de genocid.

  9. Aya,
    Hasi sa-ti explic,

    Era vorba de acronimul LOI care aparea in cadrul draftului respectiv.
    Eu consideram ca” gura pacatosului adevar graieste” si ca in realitate s-a scapat din subconstientul celor care au formulat textul acronimul LOI cu gandul la Letter of Indemnity .
    Din aceasta cauza chiar daca sensul corect aparent este Letter of Intention, eu cred ca acronimul a aparut din cauza unei Letter of Indemnity!
    Saca poti sa-mi urmaresti rationamentul este in regula daca nu , asta e, LO!

Dă-i un răspuns lui marcoAnulează răspunsul