Astazi, la sediul Fundatiei, am marcat, impreuna cu Academia Oamenilor de Stiinta din Romania, printr-un simpozion, 70 de ani de la moartea lui Nicolae Titulescu si, in acelasi timp, 20 de ani de la crearea Fundatiei Europene Titulescu.
Evocarile au fost facute de profesorii Ioan Scurtu, George G. Potra, Gheorghe Buzatu si Constantin Vlad. Profesorul Buzatu, venit de la Iasi, ne-a facut surpriza de a ne prezenta 17 volume despre Titulescu – reeditari ale celor mai importante lucrari despre sau din opera marelui diplomat. Ne-a reamintit intalnirea din 1982 cand un grup de istorici si de juristi – din care faceam parte si eu – au organizat o serie de manifestari cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la nasterea lui Titulescu.
Astazi, evident, eu am vorbit despre cele doua decenii de activitate a Fundatiei.
Dupa-amiaza, am recitit o carte interzisa de trei dictaturi, „Politica externa a Romaniei”, scrisa de Titulescu dupa schimbarea sa din guvern, in august 1936. Carte publicata de Fundatia noastra in 1993. Pasionanta lectura. Mai ales capitolele despre Criza ministeriala din 1936 sau cele despree URSS, Polonia, Germania, Franta, Italia, Minoritati, Revizuire, Situatia internationala a Romaniei („Prezentul studiu trebuie sa se bazeze pe ideea ca in ziua de azi nimic nu este de interes local sau chiar continental, ci totul este de interes mondial”!). Sper sa am timp sa comentez pe larg aceasta superba sinteza a directiilor de politica externa si de analiza a relațiilor noastre cu vecinii – realizata in 1937, cu premonitii grave despre conflictele care au urmat.
Sa facem o paralel;a intre situatia internationala a Romaniei de astazi si cea de la 1936 (plus evolutiile ulterioare).
Intai, ati vazut emisiunea lui Radu Tudor cu profesorul Dinu Giurescu pe tema regionalizarii, destramarii si distrugerii Romnaniei pe mana coalitiei PDL-UDMR? Reamintesc ca o propunere a UDMR pe tema regionalizarii a trecut prin Parlamentul Romaniei fara sa aiba loc nici o discutie, nici o dezbatere publica, desi este vorba despre o problema de interes national.
Profesorul Dinu Giurescu sustine ca actuala demarcatie a regiunilor urmareste pas cu pas linia stabilita de catre Diktatul de la Viena.
Inregistrarea mai jos (treceti de primele zece minute de publicitate):
http://roncea.ro/2011/03/24/video-regionalizarea-destramarea-si-distrugerea-romaniei-pe-mana-udmr-o-emisiune-de-radu-tudor-cu-profesorul-dinu-giurescu-un-semnal-de-alarma-pentru-ultimii-romani-din-cadrul-autoritatilor-statul/
De asemenea, mi-as dori sa verificati cu atentie graficul privind audientele la care nu mai pot adauga nici un comentariu.
@
Adrian Nastase
La Fundatia Titulescu au loc acte de inalta cultura si de restituire. Este o adevarata oaza bucuresteana a spiritualitatii.
Felicitari!
Haos educaţional, http://www.romanialibera.ro/actualitate/dobrogea/cum-vor-micii-ecologisti-sa-salvezi-planeta-220509.html , aşa poate fi caracterizată iniţiativa acestui eveniment. O soluţie falsă pentru „rezolvarea” unei probleme de o gravitate extremă. Structura instituţională a şcolii de stat, –o instituţie veche, tradiţională, construită pe baze ideologice europene extrem de avansate–, trebuie însoţită de o nouă structură asociativă, aflată sub acelaşi acoperiş al şcolii. Este vorba despre Agenda 21 de proximitate a şcolii. Fiecare şcoală trebuie să conţină asemenea element structural. Este o politică educaţională a ofertei, este totodată o politică de integrare şi de agregare într-un mozaic eco-geografic de Agenda 21 regionale, aici este vorba despre eco-regiuni ale dezvoltării durabile, nu despre zonele de maghiarizare după modelul Diktatului de la Viena.
Vad ca actualii guvernanti vor sa-i jupoaie cat se poate pe creatorii de arta, evident pe cei care nu se raliaza propagandei portocalii.
Cred ca am putea lua un exemplu de la statele care sustin cultura, mai ales ca nivelul romanilor cu un minim interes in domeniu tinde catre un nivel alarmant. Propunere inspirata de la ce fac altii care au conducatori ce apreciaza si viitorul nu numai banul (furat?).
Anual, Ministerul Finantelor are posibilitatea sa accepte in loc de impozite opere de arta – tablouri, chiar concerte etc. Cum se face acest lucru? Artistul ofera unei entitati specializate in domeniul culturii (condusa doar de oameni care se pricep la arta, recunoscuti, impartiali, ca sa fie clar) opere de arta la alegere, la un pret de piata. In practica, acest pret este usor mai scazut, pentru ca artistul, ca sa poata intra in competitie, ace o oferta avantajoasa – si pentru el si pentru stat. Ministerul trebuie sa dispuna de mai multe institutii de cultura – galerie de arta, sala de concerte, expozitii, conferinte etc. De regula, Ministerul este si organizatorul unui Festival anual prin care sunt puse in valoare achizitiile si se prezinta si colectii pe teme, domenii etc.
Cum se stabileste pretul unui tablou, sa zicem? Artistul are o cota, incadrabila pe o ierarhie acceptata. „Statul” poate alege opera pe care o doreste, in echivalentul sumei datorate fiscului. Numarul situatiilor in care un artist poate intra in acest proces este limiat, de 2-3 ori (de exemplu, sau poate doar o data), niciodata succesiv.
Avantaje? Enorme. Este sustinuta arta. Se creeaza o colectie artistica publica, accesibila si celor care nu dispun de resurse (de regula, intrarea in astfel de entitati culturale este gratis), apare posibilitatea accesului la arta si persoanelor cu capacitati speciale (arta tactila pentru orbi, de exemplu, care altfel nu au cum sa cunoasca lumea fascinanta si pentru ei, cine investeste si in folosul lor?) etc.etc.etc.
La fel si cu un interpret, de exemplu.
Important este sa vrei.
Bugetul nu ar fi aproape deloc afectat. Daca o tara sta in banii catorva artisti care pot beneficia de aceste facilitati, nu merita nici un respect. Cel putin din partea celor care ar putea fi beneficiarii artei astfel oferite.
O tara poate trai cu mai putine masini sau tractoare, dar in nici un caz fara cultura.
@ Spiridus,
Daca renuntai la ultima fraza eram de acord 100%!
Multi au incercat sa se hraneasca asa, din cultura, pe ei si societatea, dar n-au reusit. Intre biblioteca si hambar este o distanta foarte mica, in realitate. Tocmai pt ca artistii, creatorii adevarati, sunt supusi unui stres intr-o societate dezumanizata, plata darilor catre stat s-ar putea accepta a fi facuta in natura. Asta pt ca nimic nu trebuie sa lipseasca, nici cultura, nici agricultura, nici industria, nici transporturile si comertul, dar nici sufletul si mintea.
@ Spiridus
De acord cu tine insa doar privitor la artisti ( inainte de ’89 s-a practicat achizitionarea de opere de arta de la artisti de catre stat si institutiile sale ) dar NU la jurnalisti ! Unii dintre ei realizeaza venituri grase si uita sa mai plateasca impozitul pe profit sau tva-ul ,….de ex. Cornel Nistorescu „a uitat ” saracu’ sa plateasca tva si acum are de platit 120.000 eu ! La asa tva banuiesc ca, a avut si venituri pe masura;bine ca nu a uitat sa-si cumpere VW Touareg,…iar Ion Cristoiu de Gagesti spune: eu nu platesc nimic pana cand cineva nu imi explica de ce nu am fost anuntat ca am de platit impozite la stat.Numai asa se poate „impodobi” omul de penibil !
Interesant ca, pe mine nu m-au anuntat cei de la fisc si totusi am platit ieri 15.000 ron doar tva,…nu am uitat ca unii,…
Foarte frumos,….din pacate timpul asterne incet o patura groasa a uitarii peste istorie si marile personalitati care au faurit istoria tarii si nu numai,…am fost acum nu demult la mormantul lui N Titulescu de la Brasov,…parintele protopop spunea: nu prea mai vine nimeni la mormant,…multa lume nici nu stie de existenta lui,dumneata cum de ai ajuns aici…..fiind si maghiar;te-am vazut si in biserica ?!? ,….pai am ajuns Parinte ! ,…am ajuns si in locul altora!
In urma cu aproximativ 5 luni am trait o experienta pe care nu multi Romani pot spune ca au avut-o: am vizitat arhivele Ministerului Afacerilor Externe, aflate in subsolul Palatului Victoria. Putina lume mai stie sau mai este interesata de faptul ca Ministerul Afacerilor Externe a parasit in anii 1990 cladirea pe care acum o foloseste Guvernul si Secretariatul General al Guvernului, lasand in urma o inestimabila avere.
Imi este greu sa redau sentimentul pe care l-am incercat atunci cand am rasfoit jurnalul celui mai mare diplomat Roman, Nicolae Titulescu, sau unul din pasapoartele lui, pe ale carei file erau inscrise urmele multelor sale calatorii. La fel de greu imi este sa redau sentimentul pe care l-am trait cand am atins sabia de investitura a lui Alexandru Ioan Cuza, poate cel mai de pret obiect din arhivele MAE, adus in tara in urma unei licitatii organizate la Londra, efort la care si-au adus contributia si multi diplomati Romani, angajati in acele timpuri ai Ministerului.
Este pacat ca aceste dovezi palpabile ale istoriei Romaniei nu pot fi expuse deocamdata si stau cuminti, in siguranta, ascunse intr-un subsol. Sunt valori ale natiunii noastre si orice Roman are dreptul sa le vada si sa simta emotia generata de aceste simboluri ale demnitatii nationale.
Din cate cunosc, in Bucuresti nu exista un Muzeu al Diplomatiei Romanesti desi diplomatii Romani au fost si sunt extrem de activi pe toate scenele politice din lume in ultimul secol, majoritatea reusind sa intruneasca intr-o singura persoana rigoarea unui jurist, disciplina unui militar si sensibilitatea unui artist. Sper ca un astfel de proiect se va putea concretiza intr-o zi, cat mai apropiata de prezent daca este posibil, iar la realizarea lui poate vor pune umarul si unii din cei care se regasesc astazi in portretele de pe culoarele institutiei care a dat si continua sa dea atatea valori ale acestei natiuni.